A fost de-ajuns iubirii să-i dau arme
Să lupte-n timp și spațiu... Fără margini
Povestea ta rescrisă-n sfinte pagini
Sub streașina tăcerii veșnic doarme.
Vântul albastru-nlănțuie imagini,
Un glob de amintiri vrea să îmi sfarme,
Tomnatice priviri mă duc spre karme-
Condamn lumina plânsă în paragini.
De-a mea singurătate nu te teme,
Voi regăsi ecoul să m-alin
Și-atunci când dorul tău o să mă cheme
Dormi-voi lângă valul cristalin.
Îmbrățișat cu marea peste vreme
Am să mă-ntorc la tine prin senin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu