Iubește-mă,
dar nu oricum
și nici oricând!
Iubește-mă,
atunci și-acum,
cuvânt ori gând!
Iubește-mă,
picătură, de ploaie!
Clădește-mă
alb, din noroaie!
Înghite-mă,
univers concav
și naște-mă iar,
oțel din firav!dar nu oricum
și nici oricând!
Iubește-mă,
atunci și-acum,
cuvânt ori gând!
Iubește-mă,
picătură, de ploaie!
Clădește-mă
alb, din noroaie!
Înghite-mă,
univers concav
și naște-mă iar,
Mă iartă atunci,
mă iartă
și mâine!
Mă iartă acum,
mă sfarmă
în lemn!
Mă sfarmă din stânci,
mă sfarmă
în pâine!
Mă cerne, sunt scrum
mă cerne,
dar demn!
Nu mă cerne oricum,
nu mă cerne,
oricând!
Mă cerne cuvânt,
mă cerne
în gând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu