în fiecare seară nășteam o mămăligă
din cucuruzul dulce ca o nectarină
iar mâța coleșerul sta să-ți lingă
crezând că-i blat zemos de savarină
ah! astralii aburi de tocană pârgălită
răstoarnă sfinții din fadele icoane
când sosul tău de ceapă îl savuram cu pită
laptele de capră se țârcotea-n bidoane
și-un sfânt sătul de postul strămoșesc
s-a așezat la masă lăsându-și ocinașul
mâncând cu noi ospățul atât de omenesc
pe sobă acum psalmodia rântașul
preacuvioasă oală ce cădelnițezi bucate
mai sfântă și curată ca Ierusalimul
în tine eu fiert-am păcate...
de-s pur, sătul și roșu ca rubinul
în sudoare frunții mele izvorât-a chiar mirul
prin laboșe sublime mâncarea fluiera
iar vinul și-a desfăcut un pic clondirul
și-n gura sfântului el se tot mulgea
tot raiul lumii petrece în bucătărie
la blidul meu sosit-au preacinstite
iar Dumnezeu și Sf. Petru trăgeau câte-o tărie
eu cu Maria Sfântă le preparam clătite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu