raiul meu miroase-a varză pârgălită
a roșii coapte în sângele răbdării
iubito, azi începem conopida cea acrită
lăsată să se-nmoaie-n sărurile mării
îngeri străvezii cu aripi crude de mărar
veneau în stoluri grele prin bucătărie
când noi mâncam pe tăvi de chihlimbar
varza cuvioasă ce plânge-n farfurie
psalmodia ardeiul în laboșul naiv
un psalm picant ce-ți arde cerul gurii
și spun fără să fiu pervers ori aluziv
i-ardeau și-iubitei mele nurii
atâta pocăință la masa îngerească
nici la cina sfântă nu s-a mai văzut
noi ne mâncăm hrana cea lumească
crezând în noi și-n absolut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu