Sonet XI

Sonet XI

de Alexandra Mihalache

Din veșnicie ți-am clădit cetate,
Iar temerile le-am ascuns în teacă,
Revino lângă mare...Apoi pleacă,
Să simți în pieptu-mi valul cum se zbate.

Dar pierde-mă în larg când marea seacă
Și sterge urma ta de  voluptate;
Chiar timpul de la reguli se abate-
Amurgul printre pleoape o să treacă...

Mi-a fost dorința stranie greșeală,
E prea târziu acum să mai rămâi;
De ce privirea ta încă mă-nșală

Cum o făcea la ceasul cel dintâi?
Mi-e gândul asuprit și-n răvășeală,
Rămân spre țărm iar, zorii să-i tămâi...