sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Parteneriat pentru educație: Ateliere gratuite de limba engleză pentru copii


COMUNICAT DE PRESĂ

Parteneriat pentru educație:  Ateliere gratuite de limba engleză pentru copii

Centrul Internațional Helen Doron English, în parteneriat cu Imaginarium, organizează, duminică, 15 noiembrie 2015, la orele 11.00 și 12.00, în City Park Mall din Constanța, ateliere interactive gratuite de învățarea a limbii engleze ca limba maternă, după o revoluționară metodă ce a produs rezultate pozitive în rândul a peste 2 milioane de copii din întreaga lume. Atelierele se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 2 și 6 ani.
Proiectul inițiat de centrul internațional de educație în țara noastră are menirea de a implementa, în rândul celor mici, metoda unică de predare și învățare a limbii engleze, elaborată de celebrul profesor britanic Helen Doron. Unicitatea metodei didactice vine din motivarea constantă a copilului, învățarea distractivă, asocierea cuvintelor cu obiecte de zi cu zi, ascultarea repetată a limbii străine și acasă, jocuri inovative și dezvoltarea inteligenței și a intuiției. 
Centrul internațional a adus în sistemul educațional din România cea mai nouă tehnologie pentru învățarea limbii străine de către copii, și anume realitatea augmentată. Tehnologia animă, cu sunet și video, o imagine statică de pe o pagină clasică, prin scanarea acesteia cu ajutorul unei tablete sau a unui telefon inteligent și copilul învață mult mai ușor cum se pronunță cuvintele în limba engleză, ajutându-l să vorbească limba cât mai corect.
“Considerăm că sistemul de educație trebuie să se adapteze, atât din punct de vedere tehnologic, cât mai ales din punct de vedere al stilului de predare-învățare, la nevoile și curiozitățile generației din ziua de azi. Tinerii din ziua de azi sunt mai greu de convins, e mai greu să-i pui într-o bancă rigidă și să le vorbești unidirecțional. Succesul metodei Helen Doron English constă în îmbinarea învățatului cu distracția și tehnologia, iar rezultatele pe care le-am obținut, peste tot pe planetă, sunt remarcabile. Am reușit să găsim metoda ideală prin care copiii nu doar să vorbească în engleză, ci să și gândească în engleză, așa cum se întâmplă cu limba maternă. Acesta a fost motivul pentru care ne adresăm unei grupe mai mici de vârstă, deoarece este mult mai la îndemână pentru copii să exerseze concomitant limba maternă cu limba engleză”, declară specialistul în educație Ștefania Filip, coordonator al Centrului Internațional Helen Doron English, în România.
Mai multe detalii despre program, pot fi găsite pe website-ul oficial al Centrului Helen Doron English România, www.HelenDoron.ro, iar înscrierile se pot face și telefonic, la 0720.744.900.
Helen Doron English este o instituție internațională cu un succes de 30 de ani în predarea limbii engleze pentru copii de la 0 la 18 ani. Peste 2 milioane de copii din intreaga lume  vorbesc astăzi engleza datorită Helen Doron English.

Persoană de contact
Ștefania Filip
Coordonator Helen Doron English
Telefon: 0722.204.395; 


Transmite,
Dr. Tănase Tasenţe
Director General 
Plus Communication


Solzii negri ai timpului alb

O poetă ca un, arbore cu rădăcinile în Cer - Mihaela Oancea
(“Solzii negri ai timpului alb” – Editura “Destine” – București, 2015)

Volumul intitulat ,,Solzii negri ai timpului alb” poartă iscălitura poetei Mihaela Oancea și a apărut la București, la Editura „Destine” (2015). O carte în alb și negru de la un capăt până la celălalt, în care predomină albul, deloc întâmplător, spre a ilustra laitmotivul (timp alb) al tuturor poemelor cuprinse în ea.
 Este o poezie postmodernistă, nu chiar la îndemâna oricui, plină nu numai de neologisme, ci și de referiri la mitologia greacă ori nordică, de filosofie și simbolistică esoterică. Cu ample conotații, dificil de decriptat, poezia Mihaelei Oancea nu seamănă cu nimic din ce am citit până acum, nu imită pe nimeni și încadrarea într-un anumit curent este aleatorie.
Poezia este, fără doar și poate, de sorginte divină. Referindu-mă la cea din volumul „Solzii negri ai timpului alb”, voi porni de la simbolistica acestui concept de timp alb, putând afirma că avem de-a face cu o poezie profund spirituală și filosofică. Timpul alb este acea stare de iubire absolută, starea edenică pierdută de protopărinții noștri odată cu alungarea din Rai, un timp ce poate fi redobândit prin despătimire, prin lepădarea  de „solzii negri”, eu aș spune prin curățarea de păcatele omului contemporan. Stă în puterea oricui de a accesa Timpul alb și a redobândi  puritatea edenică! 
În toate poemele cuprinse în acest volum nu vom găsi nicio urmă de revoltă, nici tulburare și nici tristețe, doar raportare la un timp al începuturilor ca și cum sufletul poetei deja ar exista în acea lume de mult timp trecută, dar revesibilă. 
Simbioza dintre suflet și natură este căutată, dar și aflată cu precădere în zonele înalte (la propriu), în munți, unde poienile sunt colorate de bujori sălbatici, acolo unde lăcașurile de cult, pe care poeta doar ne lasă a le bănui („Dezamăgire în ecouri de strană”), sunt porți deschise spre alte univesuri.
Lumea poeziei Mihaelei Oancea este o lume neobișnuită, iar limbajul poetic este intelectual, metaforic, surprinzător și inedit. 
O ilustrare a universului poetic ne-o oferă grafica executată de binecunoscutul artist plastic Mihai Cătrună ce se pare că a pătruns înțelesurile subtile ale versurilor poetei. 
Din pricina păcatelor, a negativismului, omul contemporan a ,,pierdut vederea celui de-al treilea ochi”, nemaiavând acces la acea zonă a existenței unde totul se află sub stăpânirea luminii. 
Poezia Mihaelei Oancea este tocmai acel filon de lumină albă ce brăzdează timpul acoperit de solzii murdăriei și ai întinăciunii. Asocierea aceasta oximoronică alb-negru ne poate duce cu gândul la modelul istoric ce indică originea palestiniană a lui la Iisus Hristos, om și Dumnezeu în același timp...
Poeta Mihaela Oancea este un fin observator al lumii înconjurătoare călătorind prin timp, ajungând de fiecare dată la începuturi, acolo unde puritatea trăirilor sale lirice se simte acasă. Ea privește răsăritul, apusul, soarele, marea și munții descoperindu-le, descoperindu-se și descompunându-se în elementele primordiale. În „Proces de vindecare” „soarele, fruct dat în pârg”, „face snorkeling,” ori „se furișează într-un hamac,” pentru siestă căutând frumusețea și bunătatea, pentru a se încărca de puterea vindecătoare a iubirii, dându-ne în cele din urmă lecția de viață a iertării, cheie a vindecării și a armoniei cosmice: ,,Spre seară, tolănit pe nisip,/ surâde,/ știind că orice vindecare/ e o lecție de viață/” 
Mihaela Oancea este fericita găsitoare a sufletului ce este mai mult decât geamăn, e siamez! În „Destine siameze”, „Ne-am întâlnit privirile/ dincolo de oglinda cea veche/ ce păstra amintiri/”, călătoria în timp ajunge la începuturi, pe la ,,carâmbul timpului”, „când soarele naviga în piroagă de jăratic”. Despre desăvârșire și spirite alese în „Ortoexistență” poeta ne spune, „Cresc mereu păduri de existețe efemere,/ dar puțini arbori cu rădăcinile în sus.
De formație filolog, este conștientă de puterea cuvintelor, dar și a celui care le mânuiește spre a le face ascultătoare , limpezi, cu putere de vibrație, sau ,,pești zburători/ care să-noate în răcoroasa mare de alb,”. Pentru a desăvârși însă o creație este necesară și inspirația, pe care o numește “bună dispoziție”. “Într-o dimineață oarecare, buna dispoziție le-nflorise în  miez,/ țopăiau precum popcornul,/ și-atunci am aflat că erau hotărâte / să gândească nu la ce sunt,/ ci la ce pot să devină./”.
În „Călătorie” ne dezvăluie că ,,Omul, pașaport cosmic/ pentru eternitate”, nu se înțelege pe deplin, iar lumina ajunsese ,,a se curba în jurul lui,/ în așteptarea galaxiilor dolodora de ferestre-/(…)către infinitele hoinăreli onirice/ zugrăvie-n Zenit.”
Pornind de la  ideea unor filosofi antici sau contemporani (Nick Bostrom, de la Universitatea Oxford), potrivit cărora tot ce credem noi că e real şi stă la temelia lumii noastre este, de fapt, o iluzie abil creată de o inteligenţă de nenumărate ori superioară nouă,  în ,,Muguri de vise” poeta spune că ,,realitatea nu-i  altceva decât/ ce-i permitem să fie”.
Numele zeului Thanatos (zeul morții), arareori pomenit cu teamă în mitologia greacă, apare în poezia Mihaelei Oancea nu ca o entitate înfricoșătoare, ci ca un zeu al transformării 
dintr-o formă de existență în alta. Această ipostază a lui Thanatos am întâlnit-o în Luceafărul lui Mihai Eminescu (,,Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște”), iar  în poezia Mihaelei Oancea, “Iar zeul Thanatos, scăpat din captivitate,/ se dezlănțuie. / (…) Dau pagina /(…) acolo vreau să-nvăț/ din nou/ să rodesc.”( ,,Dau pagina”). Și dacă va rodi, poeta o va face, fără doar și poate, în mitologicul oraș Alfheim, acolo unde locuiesc geniile și spiritele luminoase, orașul care îi primește doar pe cei drepți - („Intuiție”).
Viața este asemenea curbei lui Gauss, ascendentă firesc până la apogeu, dar accidental bulversată de întâmplări catastrofice cum ar fi pierderea facultăților mintale, când omul cade în starea aceea ce nu este nici viață, nici moarte, ci somn: „S-a prăbușit nevolnic, sugrumat/ de o bizară stare de rău/ În tinerețe îi fusese atât de bine,/ încât și uitase definiția tristeții” -  („Incident pe curba lui Gauss”) 
După ce am lecturat volumul acestei tinere poete, oprindu-mă asupra unora dintre poeme, în mod special, și revenind tot la ele după lectura altora, pot afirma că am în față o poezie de o profunzime remarcabilă, ce denotă vastă cultură generală, vocabular poetic elevat și un simț artistic mai rar întâlnit. 
Trebuie să mărturisesc nu a fost o lectură ușoară și nu mi-a fost revelată ideea din poemul citit decât la a doua sau a treia lectură. Poeta Mihaela Oancea nu ne prezită niște trăiri sau experiențe de viață așa cum facem cei mai mulți dintre poeți, ci niște concepte filosofico-esoterice bazate pe studiu și lecturi atent alese.  
Și, cum Poeta este un arbore tânăr, îi doresc să crească, iar rădăcinile să-i fie cu fiecare volum tot mai înfipte în cer, ba chiar să cuprindă tot cerul cu ele, până acolo unde timpul este imaculat și fără solzi negri...
A consemnat, Dorina Stoica

Copiii supradotați din România dezbat sistemul de educație

Monica Gheorghiu: “Avem din 2007 o lege națională care prevede educația diferențiată pentru copiii supradotați și care nu se aplică

KIDx: Copiii supradotați din România dezbat sistemul de educație

Centrul Gifted Education și Speakers Club Junior organizează, duminică 6 decembrie 2015, între orele 14 și 17, la Hotel Parliament din București, Conferința KIDx, în cadrul căreia copii supradotati, castigatori ai burselor Speakers Club Junior își vor exprima opinia despre sistemul de educație românesc și vor susține cauza copiilor supradotați. Concomitent va avea loc și Evenimentul Anual de recunoaștere socială a copiilor supradotați fiind oferite diplome de recunoaștere pentru performanțele de vârf la testele internaționale ale copiilor supradotați din România. 
Nevoia de educație diferențiată a copiilor și tinerilor cu potențial înalt este stipulată încă din 1994, potrivit Recomandării nr. 1248 a Parlamentului European și în Legea 17 din 2007 și, cu toate acestea, politicile educaționale care să susțină valorificarea potențialului înalt al acestor copii nu au fost încă puse în aplicare în țara noastră. Implementarea unei astfel de politici educațional este cu atât mai urgentă, cu cât testările IQ realizate la nivel național, din cadrul Proiectului Pilot de Testare a Inteligenței copiilor la nivel internațional arată că 40% din cei 835 de copii testați au fost identificați cu intelect superior. 
La Conferința națională KIDx vor lua cuvântul câștigători ai bursei Speakers Club Junior, Diana Petre (10 ani) și Bianca Ionescu (10 ani), Adelina Petre (6 ani, mezina grupului de vorbitori în public din cadrul Speakers Club Junior), Alexia Drăgan (10 ani, câștigătoare a mai multor concursuri naționale de public speaking), Adelin Dănăilă (elev de clasa a 12-a și membru al clubului de public speaking Speakers Club), trainerul Mihaela Mathe (Executiv Manager al companiei “One Smart Star Romania”) și Monica Gheorghiu, președintele Centrului Gifted Education.
La conferința-dezbatere sunt așteptați jurnaliști, reprezentați ai societății civile, organismele de stat implicate în apărarea drepturilor copiilor, instituțiile de stat sau private care sunt implicate în educația și asigurarea bunăstării și pregătirii pentru viață a copiilor, reprezentanți ai Ministerului Educației Naționale și ai Administrației Prezidențiale.
S-au scurs 8 ani de la publicarea Legii naționale 17/2007 pentru copiii supradotați din România și încă nu a fost creat contextul implementării unor politici educaționale diferențiate pentru această categorie. Prin faptul că li se interzice dreptul copiilor cu abilități înalte la o educație diferențiată, personal consider că se încalcă un drept fundamental al omului, iar nepăsarea instituțiilor abilitate ale statului afectează aproximativ 200.000 de copii supradotați, care încă nu au fost identificați, cărora nu li se recunosc nevoile speciale și nu li se respectă dreptul la educație diferențiată, conform legii în vigoare. În acest sens, facem un apel public instituțiilor abilitate ale statului, Guvernului României și Administrației Prezidențiale să participe la această conferință-dezbatere și să prezinte o poziție oficială”, declară Monica Gheorghiu, președintele Centrului Gifted Education, declarată „Femeia anului 2012 pentru Promovarea și Apărarea Drepturilor Copilului”. 
Detalii și inscriere la eveniment: http://giftededu.ro/conferinta-copiilor-despre-educatie  

Persoană de contact
Monica Gheorghiu
Președinte
Asociația Centrul Gifted Education
0735.759.539

Transmite,
Dr. Tănase Tasenţe
Director General
Plus Communication 
0725.465.508

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Te rog să fii tu - Profir Daniela

         Te rog să fii tu… Nu trebuie să știi totul. Sau să fii în multe feluri, complicate, noi, sofisticate. Trebuie să știi cum mă cheamă. Să știi să mă alinți. Să mă faci să râd, chiar și dimineața, mai ales dimineața. Trebuie să mă ții de mână, strâns sau ușor, cu o mână, cu ambele sau pentru totdeauna, în funcție de zi, de noi și de soare. Trebuie să știi când să-mi dai drumul. Și să ai incredere. Eu o să mă întorc, crede în mine. Să știi să rămâi bun și să ai răbdare.
             Să nu te superi când tac. Să nu te sperii când nu înțelegi. Să știi să mă duci la mare. Să știi să mă mângâi pe spate, înainte s-adorm. Să știi să mă suni de oriunde, când tună. Poți să fii oricum, de oriunde, cel mai banal om de pe o stradă fără nume, dintr-un oraș fără oameni. Nu trebuie să știi totul. Dar te rog să știi cum mă cheamă.
              Te  rog să mă ții de mână. Te rog să fii tu. Te rog să mă intrebi : TU CE MAI FACI?
             Una dintre cele mai personale întrebări din istoria omenirii, probabil. Ar fi trebuit să fie încoronată drept "regina întrebărilor" sau "împărăteasa prieteniei". Ar trebui, când pui această întrebare, să te aşezi comod spre a auzi răspunsul care te intereseză, dacă intenţia ta n-ar fi doar un automatism relaţional. Când colo, primeşti un "bine, dar tu?", care te ia pe nepregătite sau te pune în situaţia de a răspunde la fel de plat. Americanii au făcut din ea un salut, care ţine loc de "bună ziua" şi face reclama unei prietenii care şi-a ratat sensul. "How are you - good, and you" nu mai e decât introducerea pentru o conversaţie ce va ajunge într-o cu totul altă direcţie.
             Toti am avea de dat un răspuns lung, dacă am şti că interesează, cu adevărat, pe cineva ce mai facem. Toţi am avea de spus o poveste despre noi, dar cu cât creşte numărul celor care ne întreabă ce mai facem, cu atât, parcă, se împuinează numărul celor dispuşi să ne asculte.
            "Tu ce mai faci?" ar trebui, într-o variantă romantică, să fie o întrebare adresată sufletului unui om drag, despre care vrei să ştii, cu adevarat, cum îi merge, ce-l doare, ce-l frământă, ce probleme are, ce bucurii are de împărtăşit....E una dintre puţinele întrebări care ar fi trebuit să fie adresată, cu o privire adâncă, în ochii celuilalt şi cu un timp anume dedicat răspunsului.
               E întrebarea pe care-mi vine, mai degrabă, să o folosesc în loc de "te iubesc" şi "mi-e dor", căci mă simt mai puţin egoistă. Când îl întrebi pe omul care ţi-e cel mai drag "ce mai face" ar trebui să ştie că-ţi pasă, cu adevărat, şi că vrei să ştii detalii, nu şabloane. E ca şi când îi ceri permisiunea să te lase să intri în zona cea mai intimă a sentimentelor lui, iar dacă nu-ţi răspunde cu un "bine" sec, vei şti că te-a lasat.
               N-am idee de ce, oamenii care trăiesc, mult, împreună, uită să se mai întrebe "ce mai fac". Se trezesc unul lângă celălalt, ştiu, pe de rost, ce mănâncă la micul dejun, ce muzică le place, când pleacă şi când vin de la muncă, unde le place în vacanţă, dar nu mai ştiu "ce mai fac"... Târziu, când lucrurile nespuse şi-au făcut cochilie, descoperă că celălalt face cu totul altceva decât părea a face şi ar răspunde mai degrabă la întrebarea "tu cine eşti?". În loc să se întrebe seara, ochi în ochi, "ce mai fac", cei mai mulţi oameni îşi ţin sufletele ferecate şi mimează "binele" pe care îl anunţă, mereu......Sau sunt obsedaţi că fac rău şi nu mai ştiu nici care-i întrebarea, nici unde-s ochii celuilalt, nici care ar fi răspunsul autentic.
          E ciudat cînd ne întâlnim ca să ne spunem lucruri, iar când stăm la un metru de omul căruia   i-am înșirat în gând mii de cuvinte, atent selectate și puse în fraze special construite, nu putem scoate niciun sunet. Nu ne lasă mâinile, ochii, amintirile, gura, să scoatem nimic din tot ce e de  spus. Dar e de spus? Sau știu mai bine mâinile,
           Propun reabilitarea întrebării, macăr acolo unde, în suflete, mai sunt răspunsuri calde pentru oameni dragi .
         Te rog să fii tu şi să mă întrebi: Tu ce mai faci?

 Profir Daniela

Colegiul Naţional de Comerţ al ASEM, or.Chişinău, Republica Moldova

Revista ,, Orizonturi literare ”

SPONTANEITATE ŞI SINCERITATE ÎN TIPAR DE LIRISM PROFUND

       SPONTANEITATE ŞI SINCERITATE ÎN TIPAR DE LIRISM PROFUND
„Nemitarnice”, Theodor Damian, Editura Dionis, 2005, 133 p. 
       Poezia lui Theodor Damian ne surprinde, ne provoacă, ne pune faţă în faţă cu realităţi nu totdeauna comode, într-un cuvânt, poemele sale ne conduc la o sinceritate faţă de sine şi faţă de marele Univers. Nu întâmplător, volumul „Nemitarnice”, de fapt o antologie de o sută unu poeme, se constituie ca un manifest adresat fiecărui potenţial cititor de a cântări în cumpăna dreaptă a raţiunii valorile fundamentale ale existenţei şi mai ales, ale rostului de a aparţine bogatului spaţiu spiritual românesc.  
       Tocmai de aceea, Theodor Damian reuşeşte prin acest volum de versuri să expună concepte care surprind esenţa românismului aflat la confluenţa spiritului dacic, al celui latin şi peste toate acestea, al celui creştin. Din această îngemănare de curente spirituale rezultă forţa unei exprimări poetice pline de sensibilitate, de sens, de durabilitate şi mai ales, de vitalitate.  
        Un scriitor şi cărţile sale, Theodor Damian, scriitor român din SUA, este autorul volumelor Introducere în istoria creştinismului. Primul mileniu (2008), Filosofie şi literatură: O hermeneutică a provocării metafizice (2008), Pasiunea textului (2003), Semnul Isar (2006), Nemitarnice (2005), etc. Theodor Damian este teolog, eseist de factură creştin-ortodoxă, important promotor cultural, editor al revistei „Lumină Lină“.  
„Revărsarea cu gust şi rafinament” 
          Asemenea unui teatru în patru acte, volumul „Nemitarnice” ne oferă patru trepte în ascensiunea către înţelesul etern al poeziei. Astfel, pentru început, privim „Prin ochiul mării”, după aceea identificăm un „Armaghedon cu un alt nume”, mai departe înţelegem metafora „Căutătorilor de lut”, pentru ca în final, să avem parte de „Zborul ancestral”. Patru trepte în devenire, de fapt patru trepte ale cunoaşterii şi tot atâtea etape în înţelegerea lirismului profund al lui Theodor Damian.  
         „Marea se apleacă pe fereastră/ eram în spatele ei/ şi număram apele/ apele şi culorile/ zvâcnetul şi culorile/ curajul neruşinat/ revărsarea cu gust şi rafinament/ când totul e pe potrivă/ ca torsul pisicii pe cuptorul de lut/ iarna la ţară// O, ochiul mării de cucuvea/ noroc că nu face asta/ în fiecare zi/ că pe mulţi i-ar trage în ea.” („Ochiul mării”)  
„Marile poeme ale ţării” 
          Sensul poetic nu se descifrează totdeauna uşor, este nevoie de o anumită putere de pătrundere ce se dezvoltă atunci când iei contact cu scrierile lui Theodor Damian, fiindcă în fiecare vers este încifrată o experienţă, un gând, o trăire, ceva care a făcut parte din viaţa sa şi pe care îl dăruieşte mai departe, celor ce vor să citească, să asculte şi să înţeleagă.  
„Peste marile poeme ale ţării/ au trecut uragane migratoare/ şi le-au smuls penele colorate/ le-au inversat metaforele/ le-au stricat sensul.” („Poemele ţării”)  
„Misterul vieţii se pătrunde” 
        Dar efortul este răsplătit pe deplin prin nenumărate înţelesuri ce te conduc mai departe, într-un univers complex şi totuşi simplu, axat pe principii care se întretaie, se însumează, pentru ca ulterior să se despartă, revenind de fiecare dată mereu altele, cu înţelesuri noi şi cu spontaneitatea unei exprimări ce-şi află mereu cuvinte potrivite pentru experienţe tot mai profunde, ce se cer a fi comunicate.
       „Nu stiu de cine şi de unde/ misterul vieţii se pătrunde/ nu ştiu de unde şi de ce/ a apărut deoarece/ nu ştiu de când şi până când mă arde ochiul tău plăpând/ nu ştiu de când, de ce şi cum/ mă înghite praful de pe drum/ nu ştiu de ce şi de la cine/ atâta moarte e în mine.” („Nu ştiu”) 

        Între Vasile Voiculescu şi Lucian Blaga 
        O sursă de inspiraţie deosebit de valoroasă pentru poezia lui Theodor Damian o reprezintă viziunea teologică creştină care sub o formă sau alta revine prin diferite teme sau simboluri, oferind o consistenţă şi o profunzime ce depăşesc exprimarea laică. Astfel, continuând tradiţia unor poeţi de factură religioasă în genul lui Vasile Voiculescu sau într-o anumită măsură, Lucian Blaga, Theodor Damian împleteşte în experienţa concretă a zilelor noastre, elemente de teologie, precum şi relaţia lor cu arhetipuri mitice, general umane sau specifice spaţiului daco-roman. 
        „Izvorul apelor sfinţite în tine” 
        În acest sens, putem vedea influenţa unui anumit gen profetic, în poezia „Cel care vine”: „Iordanul s-a tulburat/ spre vărsare/ iarăşi s-a aruncat cineva/ în apele sale/ iarăşi un Ioan Botezătorul/ şi-a făcut apariţia/ în pustiul lumii.// E lung drumul până la Iordan/ îţi trebuie ani să-l străbaţi/ ai timp ca să ierţi tuturor toate/ şi să înveţi să te rogi pentru fraţi// E lung drumul şi greu/ până să descoperi izvorul/ apelor sfinţite în tine/ şi să-L recunoşti/ pe Cel care vine.” 
         Astfel, volumul „Nemitarnice” ne poartă prin multiplele exprimări artistice originale şi sensibile ale lui Theodor Damian, oferindu-ne ocazia să cunoaştem şi să ne cunoaştem, să explorăm faţetele nebănuite ale unei realităţi uneori, contradictorii, alteori, raţionale, dar întotdeauna sublime şi senzaţionale, fiindcă în cele din urmă, viaţa este un dar extraordinar, irepetabil, de care trebuie să ne bucurăm cu toată fiinţa noastră. Poezia lui Theodor Damian este un imn al vieţii ce învinge, care deşi aparent se opreşte, totuşi curge mai departe, din eternitate în eternitate.  


Octavian D. Curpaş

marți, 3 noiembrie 2015

”Școala motivantă” – principala condiție pentru reducerea abandonului școlar




Comunicat de presă


”Școala motivantă” – principala condiție pentru reducerea abandonului școlar


27 octombrie 2015 - Sute de mii de tinerii care au abandonat școala pot fi atrași să se reîntoarcă în sistemul de învățământ doar prin proiecte flexibile de tipul ”A doua șansă”, care pun accentul pe latura practică a educației și care sunt adaptate nevoilor lor. Aceasta este principala concluzie a conferinței ”Bune practici în educația celor vulnerabili”, la care au participat aproape 200 de cadre didactice și specialiști în educație. Evenimentul a fost organizat la Sinaia, înperioada 23-24 octombrie, de Asociația C4C - Communication for Community.


<<Școala-motivantă, descrisă și de participanți, trebuie modelată și asumată ca viziune de către toți actorii implicați în actul educațional, pentru că într-o astfel de școală copiii vor veni cu bucurie, abandonul nemaifiind o opțiune. Cadrele didactice au arătat că este necesar ca programele de tipul “A doua șansă” să fie, în primul rând, personalizate în funcție de participanți, răspunzând nevoilor acestora de a se angaja, de a se integra în comunitate ori de fi părinți mai buni. Mesajul școala are rostva fi astfel cu atât mai puternic în rândul generațiilor tinere. Mă bucur că acest lucru chiar se întâmplă în anumite școli, care merită să fie recunoscute ca modele de bună practică în sistem>>, a declarat Daniela Vișoianu, reprezentantă a Asociației C4C- Communication for Community și președintă a Coaliției pentru Educație.

Conferința a fost organizată în cadrul proiectului”Cu mic, cu mare, din nou la școală”, derulat de către Asociația C4C - Communication for Community, în parteneriat cu Inspectoratele Şcolare Județene din Gorj, Călărași și Prahova. Prin acest proiect, 377 de adulți (majoritatea tinere mame) din 13 comunități din sudul țării au reușit să poată absolvi cel puțin clasele primare, după cum puteți afla din campania de informareÎn căutarea școlarilor pierduți. Pe 5 noiembrie, la Institutul Cervantes din București, va avea loc o conferință în cadrul căreia vor fi prezentate rezultatele proiectului, precum și concluziile dezbaterilor de la Sinaia.

”În mediul rural, în special în grupurile dezavantajate, precum cele de etnie romă, statisticile privind abandonul școlar arată diferențe chiar și de câteva ori mai mari față de zonele urbane, cu populație educată și venituri peste medie”,a explicat Șerban Iosifescu, președintele Agenției de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), subliniind necesitatea de a pune accentul pe “prima șansă la educație, pentru a nu mai fi nevoie de a doua”. Conform datelor Eurostat, la nivelul anului 2014, 18% din tinerii de 18-24 de ani din România au părăsit de timpuriu sistemul obligatoriu de educaţie, iar în ultimii cinci ani situaţia s-a agravat.

Participanții au avut prilejul să dezbată și aspecte legate de ce înseamnă o ”școală inclusivă”; managementul școlii și al clasei; alternativele educaționale acreditate și perspectiva lor asupra includerii și diminuării riscului de abandon.Au fost prezentate, de asemenea, proiecte implementate de către organizații neguvernamentale precum Salvați Copiii, World Vision, Roma Education Fund, United Way, Amurtel și Asociația ROI.

Nu în ultimul rând, în urma conferinței s-a desprins concluzia că profesorii au nevoie să se asocieze în organizații care să le promoveze interesele specifice. Vocea cadrelor didactice este necesar să fie auzită cu atât mai mult cu cât, în acestă perioadă, se derulează un proces de consultare publică privind curriculumul național.

Ilustrație VIDEO din campania “În căutarea școlarilor pierduți” disponibilă aici.
Mai multe fotografii de la eveniment: aici
Pentru informaţii suplimentare, puteţi accesa www.c4c.ro şi www.fonduri-ue.ro.
Persoana de contact:
Diana Vrînceanu, Asociația C4C - Communication for Community:

Când este recomandat să ne ducem copilul la psiholog?

COMUNICAT DE PRESĂ


Când este recomandat
să ne ducem copilul la psiholog?

       Pentru mulți părinți din România, mersul la psiholog reprezintă una dintre ultimele soluții pe care aceștia le accesează, atunci când vor să rezolve dificultățile prin care trec copiii lor. De multe ori, aceștia apelează la ajutorul unui specialist abia atunci când epuizează toate variantele și constată că problema lor nu numai că nu a dispărut, dar s-a și acutizat.
Pentru a preveni și a combate agravarea situației, specialiștii în psihologia copilului și adolescentului de la Minnie Psychological Center au identificat cele mai frecvente zece semne care arată că juniorul are nevoie de ajutorul unui psiholog. Totodată, doctorul în psihologieGeanina Cucu-Ciuhan, profesor universitar și directorul Centrului, subliniază faptul că problemelede natură psihologică nu apar doar la copiii hiperactivi (de multe ori numiți “obraznici”), darși la copiii exagerat de cuminți. Cele zece semne sunt:

(1)  Nu vorbește deloc sau vorbește foarte puțin
Deși are vârsta corespunzătoare, nu înţelege ceea ce-i spuneţi, nu vorbeşte deloc, nu are un limbaj funcţional (nu foloseşte cuvintele cu scopul de a comunica) și vorbeşte foarte puţin. De asemenea, psihologul Geanina Cucu-Ciuhan afirmă că juniorul are nevoie de consultul unui specialist și atunci când nu vă priveşte când îi vorbiţi sau îl strigați, preferă jocul solitar şi evită interacţiunea socială, pare absent sau “în lumea lui”, se joacă inadecvat (de ex. analizează sau învârte roţile unei maşinuţe), îi lipsește jocul simbolic (nu se poate preface că un obiect este altceva decât este în realitate, nu se poate juca de-a…).

(2)  Este neatent, hiperactiv sau impulsiv
Copilul întâmpină dificultăți în activitatea școlară atunci când este neatent (neatent la detalii, greşeşte din neglijenţă, pare că nu ascultă, are dificultăţi în menţinerea atenţiei un timp îndelungat, prezintă dificultăţi în ceea ce priveşte organizarea activităţilor, uită sau pierde obiecte etc.), este hiperactiv (este în continuă mişcare, are dificultăţi în a rămâne aşezat în situaţiile care presupun acest lucru, se agită şi se foieşte pe scaun, aleargă şi se caţără excesiv), este impulsiv (vorbeşte neîntrebat, răspunde la întrebări înainte ca acestea să fie complet formulate, are dificultăţi în a-şi aştepta rândul, îi întrerupe frecvent pe ceilalţi).

(3)  Nu reușește să-și însușească scrisul, cititul și abilitățile de calcul
Dacă observăm că micuțul nostru nu reușește, după o perioadă, să învețe să scrie, să citească sau nu reușește să realizeze operațiuni de calcul, atunci când ceilalți clasă fac aceste lucruri cu ușurință, atunci părinții trebuie să remarce rapid aceste probleme și să apeleze la ajutorul unui psiholog. Dacă micuțul rămâne mult în urma celorlalți colegi, situația se va înrăutăți și se vor instala stări precum anxietatea, frustrarea sau chiar depresia.

(4)  Nu are control sfincterian sau și-a pierdut această abilitate
Dacă observați că după vârsta de 3 ani, copilul dumneavoastră își pierde controlul sfincterian, este foarte important să apelați atât la medicul de familie, cât și la psiholog, pentru o evaluare complexă a copilului atât din punct de vedere fiziologic, cât și psihologic. Când enurezisul se manifestă la un copil de vârstă şcolară, el este o regresie pe scara achiziţiilor generată de o situaţie conflictuală. Este o formă de apărare patologică, o modalitate prin care copilul încearcă inconştient să atragă atenţia anturajului asupra unei situaţii pe care n-o poate tolera. Atitudinea anturajulul are darul de a întări simptomul. Astfel, pe măsură ce toleranţa celor din jur scade, manifestările copilului câştigă în complexitate, apărând elemente astenice şi obsesiv-fobice ce se reflectă in personalitatea copilului (devine timid, nesigur, şi chiar fricos).”, declarăpsihologulGeaninaCucu-Ciuhan, directorulMinnie Psychological Center.

(5)  Are mișcări involuntare la nivelul feței sau la nivelul corpului
Părințiiîși pot da seamacăjuniorulare ticuri, atuncicândaceștiamanifestă diferite mişcări involuntare la nivelul feţei (grimase) sau la nivelul altor părţi ale corpului.Ticul este experimentat de copil ca irezistibil, dar poate fi suprimat pentru intervale variabile de timp. Ticurile pot apărea fie în urma unor traume de natură psihologică, fie prin imitaţie, fie prin fixarea unor mecanisme de apărare.

(6)  Se enervează foarte ușor, este certăreț și sfidător
Un alt semn identificat de specialiști se referă la atitudinea sfidătoare a copilului față de părinți sau față de cadrele didactice. “Dacă vă sfidează, refuză vehement să se conformeze regulilor dumneavoastră sau ale profesorilor, se enervează foarte ușor și îi enervează deliberat pe alții, se ceartă foarte des cu adulții și este foarte greu de controlat, înseamnă că are nevoie de ajutorul unui specialist pentru a învăța să-și să-și identifice și să-și controlezeemoțiile negative care stau la baza pornirilor agresive și pentru a-l ajutasă-și canalizeze energia și impulsivitatea spre activități constructive”, declară prof. univ. dr. GeaninaCucu-Ciuhan, directorulMinnie Psychological Center.

(7)  Are un comportament agresiv accentuat față de copii, animale sau obiecte
Este un semn evident că părintele trebuie să meargă împreună cu juniorul la psiholog, dacă acesta manifestă un comportament agresiv accentuat (ameninţă, intimidează şi loveşte alţi copii sau animalele, distruge în mod deliberat bunurile/proprietăţile altora, fură obiecte de valoare din case sau din maşini, fuge de acasă sau lipseşte noaptea în ciuda interdicţiilor, chiuleşte de la şcoală).

(8)  Are tulburări de alimentație și teamă accentuată de a nu lua în greutate
Tulburările de alimentație și teama de a nu lua în greutate nu mai reprezintă de mulți ani probleme care se întâlnesc la adulți, ci aceste tulburări de comportament se regăsesc și în rândul copiilor și mai ales în rândul adolescenților. Ne putem da seama dacă un copil sau adolescent are nevoie de sprijinul unui psiholog dacă acesta prezintă tulburări în ceea ce priveşte comportamentul alimentar şi o teamă accentuată de a nu lua în greutate. Copiii și adolescenții diagnosticați cu anorexie nervoasă suferă de regulă și de depresie, anxietate, precum și de alte sindroame din categoria sănătății mintale. Acestea sunt cauzele serioase pentru care ei se înfometează sau fac exerciţii fizice în exces pentru a-şi menţine greutatea corporală mult sub greutatea recomandată. Totodată, după un episod de mâncat compulsiv (îşi pierde controlul şi ingerează o cantitate mare de alimente), recurge la diferite modalităţi inadecvate de control al greutăţi (vărsături autoprovocate, abuzul de laxative sau diuretice, înfometare sau exerciţii fizice în exces).

(9)  Prezintă deteriorări în dezvoltarea limbajului receptiv și/sau expresiv, deși dezvoltarea intelectuală generală este normală
Sunt suficiente cazuri în care un copil, chiar dacă o dezvoltare intelectuală generală normală, să prezinte deteriorări accentuate în ceea ce privește dezvoltarea limbajului receptiv și expresiv sau chiar ambele în același timp. În aceste cazuri, copilul are dificultăţi în emiterea şi utilizarea anumitor sunete, repetă sau prelungește anumite sunete sau prezintă un spasm sau un blocaj la emiterea unor sunete. În toate cazurile, psihologul-logoped îl poate ajuta pe copil să scape de aceste probleme.

(10)       Are temeri excesive
Chiar și temerile excesive față de obiecte sau situații specifice (spre exemplu fobiile de obiecte ascuțite sau de a folosi liftul, de a vorbi în public etc.) reprezintă semne clare că juniorul are nevoie de ajutorulul unui psiholog. “Există copii care prezintă o teamă exagerată de obiecte sau situații concrete, se panichează atunci când se separă de părinte sau doar anticipează o prezumtivă separare, se trezesc frecvent noaptea din cauza coșmarurilor, reconstruiesc prin joc repetativ sau prin desen situații care le-au cauzat traume. În astfel de cazuri avem de-a face cu o formă de anxietate la copil – fobie, anxietate socială sau, cel mai grav, sindrom de stres posttraumatic, iar părintele trebuie să apeleze la consultul unui psiholog”, conchideprof. univ.dr. GeaninaCucu-Ciuhan, directorulMinnie Psychological Center.



Persoane de contact
Prof. univ. dr. GeaninaCucu-Ciuhan
DirectorulMinnie Psychological Center
0745098023
Transmite,
Dr. Tănase Tasenţe
Director General
Plus Communication
0725465508