miercuri, 22 aprilie 2015
Lansare de carte: "Cocktail de cuvinte"
New
joi, 16 aprilie 2015
Anatol Covali, muzica versului divin - de Alexandra Mihalache
New
Sonetele lui Anatol Covali sunt expresia unei viziuni profund rafinate. Cernute prin sita vremii şi şlefuite în acorduri de lumini, sonetele sunt pentru poet hotarul către divinitate, către esenţa nemărginirii şi a dezrobirii. Se regăseşte pe sine doar acolo unde poate îmbrăţişa absolutul şi unde libertatea sa interioară înseamnă o călătorie spre cetatea sublimă a divinităţii. Fiecare vers este o poartă spre seninătate, dar şi o lacrimă care urcă spre cerurile năzuinţei în doruri necuprinse.
Cântecul său lăuntric îşi găseşte mângâierea într-una din cele mai frumoase forme fixe ale poeziei, sonetul. Dar, pentru Anatol Covali, această formă de poezie nu reprezintă încorsetare, ci descătuşare, zbor spre deplinătate şi călăuză spre eternitate.
Măiestria cu care dă grai sonetului este o forţă nebănuită, iar puterea de a zidi veşnicia într-un vers îl înalţă spre orizonturile reveriei. Haina sa este sculptată de timp în versuri tremurătoare care se unduiesc în vântul nemuririi. Melodios şi copleşitor, sonetul său capătă valori de mare însemnătate, venind parcă din alte veacuri să se închine prezentului. Însetat de libertate şi aspiraţii depline, poetul păşeşte pe potecile biruinţei. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar paşii îi sunt călăuziţi de doinele frumuseţii răvăşitoare. În ochii săi blânzi s-au furişat doruri şi suferinţe care caută să evadeze spre lumile dreptăţii, spre puritate şi împlinire.
Măreţia sonetului său este covârşitoare. Poetul contemplă o lume care şi-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerităţii, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către ţărmurile speranţei şi ale frumosului zidit cu trudă şi migală într-un câmp al redefinirii.
În valuri limpezi, marea îi cântă şi ea dorurile neostenite într-un azur al independenţei supreme. Sub scântei intense, stelele dezlănţuie un farmec al înstrăinării, iar bolta aspiraţiilor sale se răsfrânge pe aleile unei taine care-şi lasă aripile să se deschidă . Refugiu îi este templul divin al poeziei unde se închină naturii la poalele viselor preacurate. Zborul său rămâne neîntinat, asta fiindcă poetul luptă cu legile efemere, înălţându-se în văzduhul credinţei condus de legământuri nepieritoare. Pe umerii săi poartă parfumul vechimii din stele şi în ochii săi culorile armoniei se leagănă în convenţii neştirbite de vreme. Braţele sale cuprind cu ardoare florile unor veacuri care au răsărit din roua neuitării. La tâmplele sale se împleteşte o simfonie din cele mai frumoase mistere care plutesc în negura vremii.
Migala cu care ciopleşte fiecare vers spre a-l transforma într-o rază a veşniciei îl situează pe Anatol Covali între maeştrii sonetului. Bogăţia sufletească şi harul său divin se revarsă în limpezimea fiecărui sonet, fiindcă reuşeşte să îi confere acestuia acea claritate şi muzică nobilă a sferelor înalte. Precizia cu care îşi conturează versul, siguranţa şi străduinţa deosebită au dat naştere unor sonete impresionante, al căror glas pătrunde prin pânza nemărginirii şi străpunge ecourile sfinte care vin să-i aline sufletul. Adăpostit la streaşina melancoliei, îşi sutură aleanul cu versuri încântătoare, cultivate din dorinţi arzătoare. Biruinţa sa este învingerea timpului şi spatiului cu o îndrăzneală neobişnuită. Temerile sale s-au scuturat în anotimpurile tăcerii şi doar curajul îl poartă spre împlinire, motivându-l şi înălţându-l într-o manieră de admirat spre firmamentul desăvârşirii.
Fiecare sonet al poetului străluceşte într-un anume fel, asta fiindcă este precum o stea menită să aducă acea lumină care vindecă vremelnicia. Fiecare vers duce cu el lumina unei stele dar şi o rază a nemuririi. Iar fiecare cuvânt este o forţă care transcende barierele lumeşti.
În sonetele lui Anatol Covali sunt înlănţuite imagini de o rară frumuseţe şi sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleştează amintirile, nori ai tristeţii pe aripi cenuşii ale vremii, gânduri şi aspiraţii care se ţes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfinţitului care mângâie privirea sa blajină şi însetată prin cânturi ale liniştii depline. Un cor de îngeri coboară să aducă lumii sale purificare şi tihnă. Iar fiecare înger a lăsat o lacrimă a necuprinsului pe versul poetului.
Sonetul e acea scânteie a cuvintelor care se aprinde în emoție și se stinge în fascinație. Iar poetul e acel spirit care-și lasă farmecul să ardă. Astfel, Anatol Covali stăpâneşte arta de a transforma cuvintele în note muzicale- pasiuni covaliene aflate într-o simbioză perfectă- pentru a descrie cântecul său lăuntric, lăsându-şi farmecul să ardă pe rugul eternităţii.
Cântecul său lăuntric îşi găseşte mângâierea într-una din cele mai frumoase forme fixe ale poeziei, sonetul. Dar, pentru Anatol Covali, această formă de poezie nu reprezintă încorsetare, ci descătuşare, zbor spre deplinătate şi călăuză spre eternitate.
Măiestria cu care dă grai sonetului este o forţă nebănuită, iar puterea de a zidi veşnicia într-un vers îl înalţă spre orizonturile reveriei. Haina sa este sculptată de timp în versuri tremurătoare care se unduiesc în vântul nemuririi. Melodios şi copleşitor, sonetul său capătă valori de mare însemnătate, venind parcă din alte veacuri să se închine prezentului. Însetat de libertate şi aspiraţii depline, poetul păşeşte pe potecile biruinţei. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar paşii îi sunt călăuziţi de doinele frumuseţii răvăşitoare. În ochii săi blânzi s-au furişat doruri şi suferinţe care caută să evadeze spre lumile dreptăţii, spre puritate şi împlinire.
Măreţia sonetului său este covârşitoare. Poetul contemplă o lume care şi-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerităţii, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către ţărmurile speranţei şi ale frumosului zidit cu trudă şi migală într-un câmp al redefinirii.
În valuri limpezi, marea îi cântă şi ea dorurile neostenite într-un azur al independenţei supreme. Sub scântei intense, stelele dezlănţuie un farmec al înstrăinării, iar bolta aspiraţiilor sale se răsfrânge pe aleile unei taine care-şi lasă aripile să se deschidă . Refugiu îi este templul divin al poeziei unde se închină naturii la poalele viselor preacurate. Zborul său rămâne neîntinat, asta fiindcă poetul luptă cu legile efemere, înălţându-se în văzduhul credinţei condus de legământuri nepieritoare. Pe umerii săi poartă parfumul vechimii din stele şi în ochii săi culorile armoniei se leagănă în convenţii neştirbite de vreme. Braţele sale cuprind cu ardoare florile unor veacuri care au răsărit din roua neuitării. La tâmplele sale se împleteşte o simfonie din cele mai frumoase mistere care plutesc în negura vremii.
Migala cu care ciopleşte fiecare vers spre a-l transforma într-o rază a veşniciei îl situează pe Anatol Covali între maeştrii sonetului. Bogăţia sufletească şi harul său divin se revarsă în limpezimea fiecărui sonet, fiindcă reuşeşte să îi confere acestuia acea claritate şi muzică nobilă a sferelor înalte. Precizia cu care îşi conturează versul, siguranţa şi străduinţa deosebită au dat naştere unor sonete impresionante, al căror glas pătrunde prin pânza nemărginirii şi străpunge ecourile sfinte care vin să-i aline sufletul. Adăpostit la streaşina melancoliei, îşi sutură aleanul cu versuri încântătoare, cultivate din dorinţi arzătoare. Biruinţa sa este învingerea timpului şi spatiului cu o îndrăzneală neobişnuită. Temerile sale s-au scuturat în anotimpurile tăcerii şi doar curajul îl poartă spre împlinire, motivându-l şi înălţându-l într-o manieră de admirat spre firmamentul desăvârşirii.
Fiecare sonet al poetului străluceşte într-un anume fel, asta fiindcă este precum o stea menită să aducă acea lumină care vindecă vremelnicia. Fiecare vers duce cu el lumina unei stele dar şi o rază a nemuririi. Iar fiecare cuvânt este o forţă care transcende barierele lumeşti.
În sonetele lui Anatol Covali sunt înlănţuite imagini de o rară frumuseţe şi sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleştează amintirile, nori ai tristeţii pe aripi cenuşii ale vremii, gânduri şi aspiraţii care se ţes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfinţitului care mângâie privirea sa blajină şi însetată prin cânturi ale liniştii depline. Un cor de îngeri coboară să aducă lumii sale purificare şi tihnă. Iar fiecare înger a lăsat o lacrimă a necuprinsului pe versul poetului.
Sonetul e acea scânteie a cuvintelor care se aprinde în emoție și se stinge în fascinație. Iar poetul e acel spirit care-și lasă farmecul să ardă. Astfel, Anatol Covali stăpâneşte arta de a transforma cuvintele în note muzicale- pasiuni covaliene aflate într-o simbioză perfectă- pentru a descrie cântecul său lăuntric, lăsându-şi farmecul să ardă pe rugul eternităţii.
Creativitate la puterea a zecea în blogosfera românească (Spring SuperBlog 2015)
New
8 aprilie 2015
COMUNICAT DE PRESĂ
Creativitate la puterea a zecea în blogosfera românească
Cea de-a zecea edițiea competiției de blogging creativ SuperBlog a ajuns la final. În week-end-ul 4-5 aprilie 2015, peste cincizeci de participanți din toate zonele țării - laureați,sponsori și parteneri - s-au reunit, pentru Gala de premiere Spring SuperBlog 2015, la Complexul Turistic 3 Stejari din Timișulde Jos, jud. Brașov.
Lansată la 1 martie 2015, competițiade creativitate a atras la start 110 bloggeri români,din care 90 s-au întrecut în probe care mai de care mai provocatoare, ce le-au pus inspirația la încercare. Astfel, pe parcursul competiției s-au scris aproape 700 de articole pe temele propuse de sponsori, iar 58 dintre superbloggeri s-au implicat în toate cele zece probe ale acestei ediții. Având posibilitatea de a scrie la oricâte și oricare dintre temele propuse, participanții au putut câștiga premii în produse și bani, fiecare juriu desemnat de sponsori stabilind, în urma evaluăriiarticolelor, câștigătorii premiilor oferite la propriile probe. La final, s-au acordat și premii suplimentare, în functie de punctajele acumulate și, implicit, de locul ocupat în clasament.
Marele câștigător al competiției, craioveanul Daniel Botea, participant la șase ediții SuperBlog cu blogul danielbotea.blogspot.ro, căruia îi revine premiul de 2000 lei cash și trofeul Spring SuperBlog 2015, a declarat: “Întotdeauna o Gala SuperBlog este o încununare a eforturilor din timpul competiției, indiferent de locul pe care ai terminat. Am încercat să-i conving pe colegii de la Craiova că nu contează o notă la o probă sau faptul că au ratat la diferență de 1 punct un premiu de etapă sau un loc în clasament. Eu m-am bucurat la fel de mult indiferent de locul din clasament și se pare că i-am molipsit și pe ei. Iar faptul că la prima participare, în 2012, am fost singurul din Craiova, iar la ultima participare (în calitate de concurent) am fost 6 craioveni mă bucură mai mult decât locul 1. De fapt, dacă mă uit la pozele de la ultimele Gale, în 2015 am fost un pic trist, dar mi-a trecut repede.”
Podiumul a fost completat de Olimpia Săpunaru din Focșani, autoarea blogului almanahe.wordpress.com și câștigătoareapremiului de 1000 lei cash, și respectiv Cornelia Crina Popa din Ploiești, participantă cu blogul nimicurifantezii.blogspot.ro, care a primit 500 lei cash. Valoarea totală a premiilor acordate în Spring SuperBlog 2015 depășește 12.000 lei (RON).
Rezultatele competiţiei, informaţii despre premiile câştigate de participanţi şi alte detalii sunt disponibile pe site-ul www.super-blog.eu. Sponsorii competiției au fost companiile Farmec, AVBS Credit, MarketOnline.ro, MediaDOT.ro, Enermed Impex (Avizez.ro), MyMan.ro, VacanteSpeciale.ro și Complexul Turistic 3 Stejari.
„Cea de-a zecea ediție aniversară SuperBlog a venit, în luna martie, cu o colaborare de nota 10 pentru noi. Felicităm în mod deosebit superbloggerii pentru creativitatea de care au dat dovadă și le mulțumim pentru articolele înscrise în concurs la proba AVBS Credit. Ați fost la înălțimea așteptărilor noastre. Ne bucurăm că v-am revăzut la Gala Spring SuperBlog 2015 și sperăm să ne mai întâlnim și cu alte ocazii. AVBS Credit urează mult succes pe viitor tuturor bloggerilor.” – Valentin Anghel, fondator și director general AVBS Credit
„SuperBlog nu mai este doar o competiție în care noi pregătim probe pentru superbloggeri și oferim premii celor mai talentați. Este o comunitate în care am investit cu toții câte puțin din sufletele noastre, iar fiecare ediție nu face decât să adune oameni care, pe lângă talent, ne oferă din experiența lor de viață, atât personală, cât și profesională. Le mulțumim tuturor participanților, dar mai ales vouă, pentru că reușiți într-un mod incredibil să scoateți la suprafață talente nebănuite ale unor oameni care au atât de mult de oferit. Așteptăm cu nerăbdare ediția de toamnă.” - Daniela Tudosa, PR & Marketing MarketOnline.ro și MediaDOT.ro
“Ne bucurăm că am avut ocazia să găzduim la Pensiunea 3 Stejari din Timișul de Jos un eveniment de o asemenea amploare cum este Gala SuperBlog. Este prima dată când am participat în calitate de sponsori la această competiție de blogging creativ, acesta fiind și primul nostru contact cu blogosfera românească a cărei importanță este în continuă creștere. Astfel, i-am cunoscut pe oamenii din spatele blogurilor, o comunitate activă de lideri de opinie, cărora sperăm că le-a facut placere să ne fie oaspeți și pe care îi așteptăm să revină, împreună cu familiile și prietenii, oricând doresc.” Claudiu Rusu, director Complex turistic 3 Stejari
Parteneri media:121.ro – comunitatea femeilor senzaționale, Comunicatedepresa.ro, Connect, Creadiv, MediaIQ, Mujer.ro, Orizonturi Literare, PHOTO Magazine, PRwave.ro, RadioLynx.ro, toateBlogurile.ro, TVR2. Bloggeri parteneri:Nebuloasa.info, alături de câștigători și finaliști ai edițiilor SuperBlog anterioare: ArenaIT.net, cristinalincu.wordpress.com, extravita.ro, gandvis.wordpress.com, irina.bartolomeu.ro, literestacojii.com, mnealui.info, Robintel.ro, romaniistiuromaneste.wordpress.com, SexulSlab.info, Tehnocultura.ro, tomaaurora.blogspot.com, tulips-and-sparkles.blogspot.ro. Organizator: SwissPlan.biz
Despre SuperBlog
Lansată în 2008, SuperBlog este cea mai longevivă și provocatoare competiție din blogosfera românească. Proiectul are drept obiectiv să descopere și să susțină noile talente ale blogosferei, precum și să faciliteze colaborările dintre aceasta şi mediul de afaceri. Competiţia numără 10 ediţii (anual în perioada 2008-2012 și bianual începând din 2013, cu o ediție primăvara și una toamna), în care s-au înregistrat, în total, peste 1600 de participanți și s-au scris aproape 21.000 de articole. Detalii, pe www.super-blog.eu.
Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să ne contactaţi:
Claudia Pătraşcu Communication Manager, SwissPlan.biz tel. 0745.141.492 e-mail: claudia.patrascu@swissplan.biz |
Ion - de Emil Proşcan
New
La început era în fiecare sat, în fiecare cătun, în fiecare aşezare cu case ce aveau prispa aşezată spre dimineţi, şure de fân, fântâni cu cumpene...
Mângâia ploile, pământul, zăpada, bunătatea animalelor, copacii şi tot ce avea nevoie de binecuvântare.
A luat din cer doina, dorul, zâmbetul, desculţul prin rouă şi carul mare!
A învăţat frunza, solzul de peşte, coaja de copac şi lemnul să vibreze cu zâmbetul sufletului său, cu lacrima, cu aerul din zilele de duminică..., şi să cânte!
Mult mai târziu, a început să coboare, din când în când, în oraşe să-şi dojenească strănepoţii, să-i mângâie şi să-i înveţe să deschidă fereastra. Nu a înnoptat niciodată acolo! Spunea că în oraş nu sunt dimineţi, nici înserări, iar zăpada, atunci când vine, plânge!
Acum îmbătrâneşte în satul de la poalele munţilor, unde fiecare anotimp încă se mai aşează când îi vine vremea, conştiincios şi cuminte, ca mâinile mamei care-şi trimite prin gânduri şi rugăciuni, mângâieri de lumină spre dimineţile copilului său!
Se bărbiereşte cu briciul, tot o dată pe săptămână, duminica dimineaţă, înainte de a merge la biserică, aşa cum din totdeauna făceau bunicii şi toţi oamenii satului.
Din ce în ce mai puţine lucruri se mai pot face că atunci, ca în întreaga lor viaţă!
Înalt, negârbovit, cu spatele lat, cât distanţa dintre coarnele plugului, braţele încă vânjoase, cu urme de munţi, fân, anotimpuri, îmbrăţişări... Palme uriaşe, netremurânde, liniile adânci din palme, ca nişte gânduri resemnate, au crăpături ca florile de gheaţă din nopţile de după Crăciun! Fruntea şi faţa sunt brăzdate de riduri, râuri secate odată cu zâmbetul, în care o lume trecută, dar trăită, se regăseşte aici, cu înţelegere şi odihnă, ca într-un refugiu. Prea puţin vorbitor prin vorbe, dar totdeauna prin gânduri, privirea-i infinitică, blajină, neîntrebătoare, îşi caută din când în când spre munţi şi cer, hrana aşteptării. O mare de tăcere se ascunde în mâinile, paşii şi tăişul moale al privirii sale.
Casa din paiantă, este şi ea tristă! Treptele uriaşe de piatră, sparg în două prispă din scândură, răstignind mulţimea de paşi şi zile şlefuite în aceiaşi tristă tăcere. Atunci, de mult, totul zâmbea din zâmbetul său şi se mângâiau reciproc! Acum curtea, grădina, nucul şi tot ce mai plânge mocnit, se hrănesc până la lacrimi, cu aceiaşi supuşenie, din el, adică tot din sufletul lui.
Ion e sărac la vorbă şi stă mai mult acasă! Duminica sau de sărbători merge la biserică, unde, cu excepţia momentelor când se închină, stă nemişcat, cu privirea aţintită spre icoana Sfintei Mării, ca într-un dialog de ţipăt mocnit al tăcerii, ca o spovedanie!
Unii spun că ar umbla noaptea prin munţi să-şi adune buruieni de leac pentru a nu îmbătrâni, alţii că se teme de oameni, alţii, nemaiştiindu-i vârsta, că ar fi o stafie a străbunicilor săi care bântuie munţii la adăpost de întuneric.
Grădina cu pomi şi iarbă se întinde din spatele casei până la poalele muntelui, în care parcă se înfige ca o îmbrăţişare sau ca o dorinţă de a afla şi simţi viaţa de acolo.
Ziua stă mai mult în vechiul atelier de tâmplărie, mai repară câte ceva prin curte, mai pune câte un lemn în goliciunea vechiului grajd. Hamul, căruţa, plugul, ieslea şi toate celelalte, în fiecare zi le petrece atent cu degetele palmelor şi nimeni nu ştie dacă le şterge de praf, de altceva, sau le mângâie. Mai are o capră, o oaie, câteva păsări şi în fiecare an, un porc.
În taina nopţilor cu lună, Ion iese, într-adevăr, să-şi vadă munţii, pădurile, cărările, izvorul. Ca răspuns la o chemare la care a fost din totdeauna conectat, ca ceva din care face parte şi la care trebuie din când în când să se întoarcă. Viaţa lui a fost într-un fel anume, aproape de munţi, de copaci, de animale, păsări şi de tot ce a mai lăsat Dumnezeu pe pământ! Aşa făceau toţi oamenii! Ascultau de legi nescrise, dictate de părinţii din părinţi, şi din ele îşi hrăneau zâmbetul, pofta de muncă, de viaţă, de sărbători. Aşa procedeau toate generaţiile venite din timpurile începutului: se înfrăţeau cu pădurile, apele, animalele, ploile, ninsorile, iar anotimpurile deveneau înţelegătoare, bune şi viaţa tuturor avea frumuseţe şi rost.
Multe s-au schimbat! Munţii au devenit goi, ca nişte statui imense, încremenite în neputinţă, doar iarbă înverzindu-i pe unde se mai poate căţăra. Ploile, vânturile şi zăpada, le mai alină durerea sfâşietoare a nedreptei ţintuiri în singurătate. Munţii au fost despărţiţi de copacii, alături de care din totdeauna au trăit împreună inventând veşnicia cu păduri, flori, păsări, izvoare, cărări, foşnet de timp. Au rămas singuri şi trişti ca o lacrimă uriaşă!
Universul frumuseţii venit din eternitaea rostului de a fi, a fost distrus !Cu sălbăticie, răutate şi multă neînţelegere!
Omul a ucis pădurile şi munţii au devenit fără rost! Cărările, dorurile şi urmele de paşi s-au muta în cer!
Nici izvorul nu mai e la fel! Susurul său cânta acum o doină cu bocet de dor!
Ce frumuseţe tristă ne trimite pământul prin lacrimile zvârcolite a unui izvor!
Ion vine aici noapte şi se aşeza în mijlocul copacilor tăiaţi. Stă aşa ore-n şir! Este parte a acestui munte şi pare şi el un copac cu aripile retezate. Se aşeza pe pământ, în mijlocul imensităţii de cioturi şi tace! Ascultă rugăciunea de iertare a corului de şoapte şi plânge!
De aceea vine Ion aici, să poată plânge! Acolo jos, în satul din ce în ce mai fără rost, cu casele intrând în pământ, nu mai poate să plângă! Simte nevoia acestei singure forme de descătuşare a cărui intimitate nu o găseşte decât aici!
Primăvara va veni degeaba pentru ei, pentru el şi pentru toţi oamenii!
Şi câte amintiri curg acum prin el! Câtă mulţime de zile au petrecut împreună! Şi câtă grijă aveau unii de alţii! Tot timpul Ion se întrebase dacă în timpul zăpezilor, pentru ei, copacii, nopţile geroase însemnau suferinţă sau durere. Dar el ştia că nu peste mult timp, va veni primăvara şi vor înfrunzi, ca un zâmbet pentru ce a fost, pentru ce va fi. Ştia, se liniştea şi se bucura! Ce fără rost vă veni primăvara aici, în munţii goi şi trişti!
Îşi imagina verile cu umbra întunericită şi plină de răcoare, mulţimea de păsări doinitoare, chemarea cărărilor. Oare unde or fi acum păsările pădurii? Unde îşi vor purta lacrimile de nedreptate? Cu siguranţă ele au asistat la masacru. Câtă durere şi ţipăt mocnit o fi fost atunci în supuşenia lor din faţa morţii?
O imensă masă a tăcerii era peste tot în jurul lui!
Ion vine aici să plângă! Să plângă împreună cu ei! Cu copacii!
„Oamenii nu sunt aşa! Oamenii sunt ca voi buni, înţelegători şi falnici!”, şoptea Ion printre lacrimi!
Apoi caută prin mulţimea de crăci abandonate în răvăşire un lemn. Îl ridică pe umărul drept şi plecă acasă. A doua zi îl curăţa cu cuţitoaia în mare grijă, îl prindea în menghina tejghelei, şi ea de lemn, îl trăgea la rindea făcându-i patru feţe. Măsura, tăia, apoi, într-un târziu, luă bucata de lemn, parcă însufleţită şi o ducea în casă, alături de celelalte. Aici, în camera fără mobilă, erau o mulţime de astfel de lemne şi cruci. Toate lemnele aduse de el din pădurile înnoptate ale munţilor, până la urmă, deveneau cruci. Şi toate fuseseră copaci!
Ion ştia povestea lui Iisus! O auzise de la bunicul lui, apoi o simţise! Ştia că viaţa Lui a fost o cruce, ce a cărat-o, a dumnezeit-o şi apoi a dat-o oamenilor, ţintuită cu suferinţa şi jerfa sa, spre a fi dusă mai departe prin închinăciune. Ion ştia că acolo, în crucea lui Iisus, intrau toate greşelile şi suferinţele oamenilor şi doar prin ea puteau fi mântuite, adică prefăcute în lumină! Şi de atunci, în zilele în care oamenii şi-au pierdut mila şi lumina din ochi şi din mâini, Ion şi-a pierdut şi el zâmbetul. Nu a reproşat nimănui nimic, nu a căutat vinovaţi, doar s-a coborât în el şi a rămas acolo, în singurătatea lui albă, printre amintirile din întreaga lui viaţă. Acolo, ca o revelaţie, l-a regăsit pe bunicul şi povestea lui Iisus! De atunci a început să facă cruci, cât mai multe cruci! Fiecare să preia cât mai multe din păcatele oamenilor necopii.
În nopţile din Săptămâna Mare le va scoate! Le va pune pe uliţi în calea oamenilor! Vor înţelege! Oameni vor călca pe acolo, păcatele lor vor trece pe acolo!
Aşa a făcut! Mulţime de cruci au apărut în calea oamenilor în drumul lor în săptămâna în care Iisus îşi suia Golgota!
Paşii trecătorilor se opreau, zăbovind în drumul crucilor! Oamenii priveau în tăcere, se închinau şi plecau mai departe cu paşi gânditori.
În dimineaţa de după Înviere, Ion a adormit! Câmpuri cu grâne, coama cailor, stoluri de ciocârlii, hora din zilele de sărbătoare, brazdele plugului, ploile de vară aducătoare de curcubeu, păsatul pe frunză de nuc, troienile uriaşe şi blânde, floarea de cireş, moara de apă, războiul de ţesut sumane, macate şi covoare, suflarea caldă şi blândă a boilor, zâmbetele oamenilor..., şi mute zâmbete peste tot erau! Toate erau învăluite în lumină, în multă lumină.
Apoi un înger s-a pogorât, şi l-a mângâiat!
„Să nu mai fii trist Ioane! Dumnezeu ştie şi e aici lângă tine! Ai să vezi!”, şi continuă să-l mângâie.
- Hai bunicule, trezeşte-te! Trezeşte-te, astăzi e Paştele! Iisus a înviat!
Ion deschise ochii şi pentru moment se crezu în visul său alături de înger! Se trezi apoi de-a binelea, privi îngrijorat în jur şi în neînţelegere, întrebă fetiţa pe care nu o cunoştea, dar care îl zgâlţâise sau probabil îl mângâiase:
- Cine eşti? Şi cum ai ajuns aici!, întrebă Ion îngrijorat.
- Vorbeşti! Vorbeşti! Mama spunea că nu vorbeşti!
Fetiţa făcu o pauză pentru a-l auzi din nou pe „bunicul” vorbind, dar Ion, trezindu-se şi parcă înţelegând, nu a mai spuse nimic, dar din nevoia de a face ceva, se ridică şi se aşeză pe marginea patului. Frânturi din slujba de înviere se perindau acum pe râsul cristalin al fetiţei cu părul negru şi lung. Era foarte frumoasă! Fugare amintiri pline de lumină treceau acum prin Ion! Ele, fetiţa sau împreună, făcură să lumineze faţa lui Ion! Mâna dreaptă se ridică la fruntea fetiţei şi degetele desenau acum stângaci, o mângâiere.
- Am venit cu mama la tine..., să-ţi aducem împărţanie..., drob, cozonac, pască, miel, vin şi ouă roşii. Dormeai şi mama nu a mai putut să stea, trebuie să mai împartă şi în alte case şi m-a lăsat pe mine. Eu am rugat-o! Mi-a povestit de tine şi mi te-a arătat azi-noapte la biserică. Eu ştiu că tu ai făcut crucile şi că eşti bun şi singur. Şi să nu mai fii trist! Uite, am venit la tine... şi am să mai vin! Ai să vezi!
- Uite, ia de aici un ou roşu. Vreau să ciocnim! Hai! Să vezi cum te câştig!
Fetiţa îi puse un ou roşu în mână, ochi cu atenţie şi lovi cu putere. Oul, lovit un pic lateral, se sparse fără împotrivire.
- Cristos a înviat!
- Adevărat a înviat!, spuse Ion, care rămase ţintuit cu oul în mână. Fetiţa i-l luă şi începu să-l cureţe.
- Îl mâncăm pe al tău că s-a spart şi apoi ciocnim altul, da? Fetiţa îi întinse apoi oul pe jumătate curăţat:
- Hai, muşcă tu primul!
- Ba tu! E oul tău, l-ai câştigat!
- Bine, uite am muşcat, acum e rândul tău!
Ion se supuse, apoi, îi luă o mână fetiţei într-a lui, o mângâie şi o întrebă:
- Cum te cheamă?
- Ioana, răspunse fetiţa!
Deasupra satului de la poalele muntelui în care grădina lui Ion se înfige ca o îmbrăţişare, un stol de păsări, ca cele călătoare, treceau spre răsărit!
luni, 13 aprilie 2015
Interviu Daniel Botea - Castigatorul Spring SuperBlog 2015
New
Parcă ieri a început competiţia Spring SuperBlog şi acum s-a tras linie, s-a notat, s-au calculat punctele şi am aflat câştigătorul competiţiei din această primăvară. Câştigătorul este... aduceţi tobele... badum tss... Daniel Botea, pe care îl felicităm şi cu care vom sta de vorbă.
Salut! Îţi mulţumesc că mi-ai acceptat invitaţia de a acorda acest interviu. O să te rog să ne spui câteva lucruri despre tine şi când ai început activitatea în blogosferă.
Salut! Îţi mulţumesc că mi-ai acceptat invitaţia de a acorda acest interviu. O să te rog să ne spui câteva lucruri despre tine şi când ai început activitatea în blogosferă.
Salutări naturale tuturor (ca să nu zic Bună visineata!). Sunt Daniel Boţea, oltean verde ca prazul şi natural ca Aloe Vera. Cred că este suficient, restul detaliilor le aflaţi din blogul cu acelaşi nume.
Este un jurnal personal, adică definiţia iniţială a blogului. Blogul l-am făcut în 2008, pe 30 Ianuarie, prin 2009 a comentat cineva la singurul articol care conţinea 2 vorbe (Hello Blogworld!) iar în 2010 am răspuns şi eu la comentariu :) Tot din 2010 m-am apucat să scriu săptămânal pe blog, iar din vara lui 2010 scriu zilnic, cel puţin 1 articol.
Ce înseamnă să fii SuperBlogger?
Nu ştiu, întreabă-i pe cei care sunt, eu tocmai am fost (scos la pensie :)
Eu vă spun profilul meu de SuperBlogger, care se potriveşte sau nu cu ceilalţi. La început a fost curiozitate, pe urma ambiţia de a-mi demonstra mie că pot mai mult iar în final a devenit o etapă de dezvoltare personală. Mi-a plăcut definiţia dezvoltării personale referitoare la ieşirea din zona de confort. Iar când te înhami la o competiţie online în care ai deadlineuri din 3 în 3 zile timp de 2 luni (sau din 2 în 2 timp de 1 lună, ca la Spring 2015) şi probe pe care nu ştii de unde să le apuci, este clar că ieşi din zona de confort. Asta este doar jumătatea definiţiei, la fel cum online-ul este doar jumătate din activitatea unui blogger. Un SuperBlogger adevărat participa la Galele SuperBlog, chiar dacă a aterizat cu o seară intainte din Barcelona (eu sunt ăla) sau dacă vine direct din Germania cu avionul, ia trenul până-n Craiova şi de acolo conduce până la Strajă (asta-i Geordan).
Competiţia mi se pare foarte ofertanta şi nu mă refer la premii ci la efortul de creativitate pe care-l presupune. Şi dacă ar fi doar creativitatea ar fi simplu, dar îţi trebuie şi perseverenţa şi rezistenţa ca să mergi până la final. Am zis eu cândva că trebuie să ai creativitatea rezistenta şi rezistenţa creativă şi cred că am sintetizat bine.
La prima participare (în 2012) mi-am propus să fiu finalist fără penalizări şi să mă clasez în prima jumătate. Nu ştiam că pe parcurs unii dintre participanţii mai renunţa, aşa că mi-am redefinit obiectivul din mers şi-am zis să mă clasez în prima jumătate a finaliştilor. Am fost #44 din 88 de finalişti. De atunci mi-am propus ca la fiecare ediţie să înjumătăţesc intervalul şi cam aşa a fost. Am fost pe 20, pe 11-12 de două ori la rând, apoi pe 3 şi acum pe primul loc.
Când am pătruns în top 10 mi-am dat seama că dacă termini pe primul loc nu mai poţi concura în ediţiile viitoare şi m-am ferit (până m-a nimerit).
Indiferent de locul din clasament, principala aşteptare a fost să-mi placă mie ce scriu şi să-mi păstrez stilul de jurnal indiferent de cerinţele probei şi de sponsor. Ca atare, toate articolele mele au legătură cu mine, indiferent dacă sunt pentru SuperBlog sau articole "normale" :)
Acum că ai câştigat, presupunem că ştii reţeta succesului. Ne-o împărtăşeşti şi nouă?
Nu cred că este de mare ajutor să vă spun că am fost foarte relaxat şi că nu mi-am propus să câştig. De fapt nu mi-am dorit deloc şi am sperat până în ultima clipă că voi termina pe locul 2. La prima ediţie de Spring SuperBlog, competiţia a fost descrisă ca una pentru doamne şi domnişoare şi chiar am întrebat-o pe Claudia dacă pot să particip, pentru că mi se părea o provocare şi mai mare. Am rămas cu această impresie şi n-aş fi vrut să întrerup supremaţia superbloggeritelor la Spring, dar dacă s-a întâmplat nu sunt doar eu divină :)
Revenind la reţete, nu ştiu dacă reţeta mea este de succes, dar mi-a adus note mari. Iată câteva ingrediente:
- la SB-ul de toamnă, alocam 3 zile pentru fiecare probă. În prima zi citeam proba seara şi adormeam cu ea în gând. A doua zi căutăm o idee cât mai fresh şi inedită şi schiţam articolul. În ziua a treia definitivăm, reformulam şi bibileam articolul şi-l puneam în platformă în ziua de deadline. După ce-l urcăm în platformă citeam următoarea proba s.a.m.d.
- nu citeam alte articole până nu-l înregistrăm pe-al meu
- căutam cu încăpăţânare o legătură cu mine, astfel încât articolul să mă reprezinte. Legând probele de întâmplări din viaţa mea, au rezultat articole unice şi naturale (ca Aloe Vera).
- de multe ori nici nu ştiam care sunt premiile pentru o anumită probă şi tocmai pe aceea am câştigat-o (vezi Vacante Speciale). Citeam însă foarte atent cerinţele. Le citeam în fiecare dintre cele 3 zile şi de fiecare dată mi se părea că descopăr nuanţe noi şi direcţii noi de abordare.
- nu ştiu dacă se aplică şi altora, dar articolele în care am fost amuzant şi am avut o abordare unică mi-au adus cele mai mari note.
- nu în ultimul rând, o notă mică m-a ambiţionat, nu m-am gândit niciodată să renunţ. Am luat prima 100 din istoria Spring (ediţia de fete :) la Farmec, atunci când notele au început de la 25 sau 35, nu-mi mai amintesc. Apoi după 100 am luat 50 la următoarea probă. Nici măcar n-am făcut contestaţie :)
În afara competiţiei am citit cu atenţie cartea Cum Să Scriem Bine. Ghidul Clasic Pentru Scriitorii de Nonficţiune, am fost la un workshop de storytelling şi cel mai important lucru, am început să înţeleg mai bine aşteptările sponsorilor, organizând la rândul meu concursui în campionatul local Craiova Blogal Iniţiative.
Am observat că participi frecvent la această competiţie de blogging online. Ce te motivează să participi şi să scrii?
Eu aveam mai demult un motto pe Facebook "Gloria aparţine celor care iubesc mai mult luptă decât victoria". Nu ştiu cine a zis, dar cam aşa a fost participarea la SB în cazul meu. Pentru mine SuperBlog reprezintă un exerciţiu de creativitate şi o provocare de auto-depasire.
Ai fost tras de urechi...pardon... ai avut penalizări pe parcursul competiţiei pentru trecerea termenului limită de redactare a articolelor?
Jamais! De la începutul competiţiei şi până la sfârşit am fost finalist fără penalizări.
Blogul pe care îl deţii a trecut de limita unui jurnal personal? Cât timp îi acorzi acestuia?
Este un jurnal personal extins pe domeniile de interes şi pe anumite recomandări trecute prin filtrul propriu. Scriind în fiecare zi cel puţin un articol, obligatoriu acord blogului câteva ore zilnic. Câte? Depinde de zile şi de evenimentele offline :) Doar în timpul vacantelor nu scriu pe blog, dar am articole planificate din timp, care apar pe blog cât eu sunt plecat pe coclauri :)
Asta dacă mă refer doar la conţinutul articolelor. Dar timp acordat blogului înseamnă şi promovarea articolelor, comentarii pe alte bloguri şi răspunsuri la comentariile primite, documentare şi participare la evenimente.
Ce sfaturi ai acorda unui nou înscris în competiţia SuperBlog?
În primul rând l-aş felicita pentru înscriere şi i-aş recomanda să citească cu atenţie regulamentul şi cerinţele probelor, apoi să se înscrie în grupul SuperBlog.
La prima ediţie i-aş recomanda să se acomodeze cu rolul de finalist fără penalizări şi să ajungă neapărat la Gală, ca să simtă 100% ce înseamnă SuperBlog. După prima participare îi doresc să-şi dorească să devină mai bun şi să acţioneze în această direcţie. #Decatatat :) Este foarte simplu :)
Ne apropiem de finalul interviului. Te rog să ne spui adresa blogului tău şi adresele unde te pot găsi oamenii. (şi cea a domiciliului, poate găsim viitoare SuperBloggeriţe dornice să te cunoască personal).
Blogul meu îmi poartă numele http://danielbotea.blogspot.ro/, esteNatural ca Aloe Vera, cu Da Nu şi are un motto propriu după care mă ghidez atunci când scriu: "Informaţia utilă împărtăşita este remediul natural contra ignoranţei". Şi pe FB, Twitter, G+, Pinterest sau Instagram mă găsiţi sub numele Daniel Boţea, pentru că îi apreciez pe cei care-şi asuma identitatea şi opiniile. În offline mă găsiţi în Craiova :) Unde, mai precis? Citiţi pe blog.
Un mesaj de final pentru cei care ne urmăresc.
În primul rând le doresc să scrie din plăcere, să nu aibă pe blog doar articole pentru concursuri şi advertoriale (eu dacă aş fi sponsor ar depuncta un blog care are mai multe astfel de articole consecutive), să aducă informaţii utile în articolele de pe blog şi să nu neglijeze offline-ul. Cu alte cuvinte să scrie din propria experienţă, nu "din cărţi". Dar adevăratul mesaj este că... ne vedem la Gală :) Spor!
luni, 6 aprilie 2015
Campania națională ,,Tânăra lectură”
New
Revista Orizonturi Literare va indeamna la cultura. Raisa Maria a lansat o campanie nationala numita "Tanara lectura", prin intermediul careia ii indeamna pe tineri sa citeasca.
În ce constă Campania ,,Tânăra lectură”?
Această campanie vrea să împingă tineretul spre cultură,spre informație și îi îndeamnă a citi.Bloggerii și oamenii din toată țara sunt invitați să participe distribuind sigla campaniei și dând un like și un share la pagina de facebook a acesteia.Totodată,organizatorul campaniei va oferi premii pentru cei îndrăgostiți de cărți.În perioada mai-iunie se va desfășura un concurs de compuneri despre ,,De ce e bine să citești,fiind în pielea unui adolescent” , iar câștigătorii acestuia vor fi , bineînțeles , răsplătiți.Premiile constă în cărți,semne de carte personalizate și postere originale . De asemenea,voi insista pe cât de importantă este lectura în rândul tineretului scriind articole ce aparțin de această campanie și oferind pliante celor interesați de ea.Bloggerii care sunt implicați trebuie de asemenea să insiste pe acest fapt,scriind articole care susțin cauza campaniei.
Pentru mai multe detalii in ceea ce priveste aceasta campanie, va invitam sa cititi articolul oficial: http://newcomiclife.blogspot.ro/p/campania-nationala-tanara-lectura.html
În ce constă Campania ,,Tânăra lectură”?
Această campanie vrea să împingă tineretul spre cultură,spre informație și îi îndeamnă a citi.Bloggerii și oamenii din toată țara sunt invitați să participe distribuind sigla campaniei și dând un like și un share la pagina de facebook a acesteia.Totodată,organizatorul campaniei va oferi premii pentru cei îndrăgostiți de cărți.În perioada mai-iunie se va desfășura un concurs de compuneri despre ,,De ce e bine să citești,fiind în pielea unui adolescent” , iar câștigătorii acestuia vor fi , bineînțeles , răsplătiți.Premiile constă în cărți,semne de carte personalizate și postere originale . De asemenea,voi insista pe cât de importantă este lectura în rândul tineretului scriind articole ce aparțin de această campanie și oferind pliante celor interesați de ea.Bloggerii care sunt implicați trebuie de asemenea să insiste pe acest fapt,scriind articole care susțin cauza campaniei.
Pentru mai multe detalii in ceea ce priveste aceasta campanie, va invitam sa cititi articolul oficial: http://newcomiclife.blogspot.ro/p/campania-nationala-tanara-lectura.html