marți, 27 mai 2014

Interviu: Happy End Studio



... Pentru a lucra într-un studio Happy, trebuie să fiu şi eu happy, nu-i aşa? Atunci fiţi cu zâmbetul pe buze fiindcă astăzi păşim împreună în Happy End Studio din Timişoara. Să vedem cine ne deschide uşa.
V-am descoperit prin intermediul unei bune prietene, Richiczan Karina care mi-a spus câteva lucruri despre voi şi mi-a arătat cel mai nou proiect al vostru: „We are happy in Timişoara”, clip care a fost promovat imediat după lansare şi-n cadrul revistei noastre. Vă rog să ne spuneţi, ce înseamnă cu adevărat „Happy End Studio” dincolo de nume?
- Bună ziua Romania!   
Ne place să credem că „Happy End Studio”  e un mix bun între  pasiune,  speranță , creație, distracție  și nu în ultimul rând fericire.     

Vă rugăm să vă prezentaţi pentru cei care nu vă cunosc şi să ne spuneţi câteva lucruri despre voi?

- Monica Herman, fotograf - editor la H.E.S.,.  
- Ciprian Dan Bilencu, regizor/director editor imagine/cameraman/omul cu luminile , un fel de Sergiu N. în devenire..., nu, la început aşa e, trebuie să le faci pe toate până îţi permiţi o echipă mare, noroc că mie îmi place la nebunie ceea ce fac.    

Din câţi oameni este alcătuită echipa Happy End Studio? Ni-i puteţi prezenta?

           Da, echipa în momentul de faţă suntem noi doi, dar fără colaboratorii noştrii pe care îi salutăm şi le mulţumim cu acestă ocazie, nu am fi putut să obţinem rezultatele pe care ni le-am fi dorit. 

       Cum a luat naştere Happy End Studio şi care este misiunea lui?

Din pură pasiune , iar misiunea lui e de a combina utilul cu plăcutul. Încercăm să scoatem maxim din orice proiect în care suntem implicaţi, ca oamenii cu care lucrăm să fie fericiţi şi mulţumiţi de rezultat. 

Am rămas plăcut impresionat de clipul „We are happy in Timişoara”. Voi sunteţi happy, oraşul Timişoara este un oraş minunat şi aţi reuşit să ne arataţi că Timişorenii sunt cu toţii happy şi ne-aţi transmis multă emoţie prin acel filmuleţ. Din curiozitate, câte ore de muncă a implicat acest clip şi câţi oameni au luat parte la el? Dar înainte de asta, aş dori să stiu cum va venit această idee?

La iniţiativa unei bune prietene, Ana Maria Pandele, actriţă, la Teatrul Naţional din Timişoara, care s-a gândit să strângă „o mână” de copii Happy şi a lansat provocarea, iar noi nu am stat pe gânduri deloc, zicând din prima „Când filmăm?”, filmările au durat două zile iar montajul vreo trei, în total să zicem o săptămână.

Ce ne mai pregătiţi? Aveţi proiecte noi în plan? Daca da, care sunt acelea?

Proiecte noi sunt în desfăşurare, clipuri, reclame, şedinţe foto, dar ceea ce vrem să pregătim cu adevărat şi este şi pentru noi un examen, este filmul de lung metraj ’’9 Vieţi” care ne dorim foarte mult sa îl scoatem pe sticlă în viitorul apropiat.

Cum vă definiţi activitatea în câteva cuvinte?

Lejer, fără bătăi de cap, făcând ceea ce ne place, cu cine ne place şi când ne place, încercăm să trăim fiecare experienţă la maxim... motto-ul nostru este „FOTO/VIDEO/FUN”

Un rezumat al Happy End Studio de-a lungul timpului, ne puteţi face?

Nu, deoarece dorim să facă alţii rezumate şi statistici, nu e cazul încă să facem o retrospectivă deoarece ca şi societate activăm de puţin timp.

Unde vă pot găsi oamenii şi cum pot admira munca?

             În Timişoara la studio iar online, momentan, pe facebook: https://www.facebook.com/happyendstudiotm   şi  youtube https://www.youtube.com/channel/UClmPNfdP-xy2VSawwXpDzxQ/videos?view=0&flow=grid , lucrăm intens şi la site-ul nostru care o să fie unul spectaculos din punctul nostru de vedere. 

Un mesaj pentru cei care ne citesc.

Be Happy şi lăsaţi vrăjeala! 

duminică, 18 mai 2014

Interviu de SuperBlogger

     O cheamă Bianca şi a câştigat competiţia Spring SuperBlog 2014. Cunoscută pe internet sub pseudonimul “Pinky Rainbow”, a reuşit prin articolele scrise pe blogul ei, http://tulips-and-sparkles.blogspot.com/ să impresioneze juriile şi să ocupe locul 1 în competiţie.  Trofeul a ajuns în mâinile ei şi imediat a sosit şi fotografia pe facebook. Astăzi o avem invitată în cadrul revistei să ne vorbească puţin despre experienţa sa în SuperBlog.

     Numele tău este Bianca – Alexandra Bîzîiac dar de unde “Pinky Rainbow”? Cum de ai ajuns sa fii cunoscuta sub acest pseudonim?



    Acest pseudonim îl am de la 16 ani, când mi-am făcut ID-ul de Messenger, cel pe care îl folosesc și acum. Pe vremea aceea nu m-am gândit prea mult la asocierea ”pinky - rainbow”, ci am mers pe intuiție. Știam că mi se potrivește, însă nu credeam că toată lumea va ajunge să îmi spună Pinky.

     De când ai început să scrii? A fost scrisul prima ta dragoste?

      Da, aș putea spune că scrisul a fost prima mea dragoste.În timpul liceului începusem să scriu o carte, voiam să o public la 18 ani, dar, ulterior, m-am axat pe alte lucruri, cum ar fi învățatul pentru Bacalaureat sau ieșitul cu prietenii. Urmările nu au întârziat să apară, întrucât mi-am lăsat baltă visul.

Când ţi-ai deschis blogul şi cum ţi-ai ales numele?

      Mi-am făcut blogul pe 11 septembrie 2013, adică îl am de 7 luni și ceva. Numele l-am ales după mult timp de gândire, după multe idei proaste.Deși nu eram convinsă că ar fi un titlu potrivit, am ales ”Tulips and Sparkles”. Credeam că voi abandona ideea de a-mi face blog, mai ales din cauză că mă blocasem din start. Așa că am rămas la Tulips (nu sunt florile mele preferate, dar sunt superbe) and Sparkles (cui nu îi plac luminițele colorate?).

      Ce fel de articole putem găsi pe blogul tău? Blogul este un jurnal sau a trecut de mult timp această barieră?

      Înainte să-mi schimb tema, la header scria ”Jurnalul unei fete roz”. Acum nu mai scrie acest lucru, însă un jurnal…încă este, chiar dacă 80% din materialul de pe blog este produsul imaginației mele, nu realitatea. Acolo puteți găsi tot felul de articole: de la povești, poezii, posturi legate de beauty, până la advertoriale. 

De cât timp participi la SuperBlog? Ce te determină să participi la SuperBlog?

       La SuperBlog am participat două ediții. Ceea ce m-a determinat să particip a doua oară a fost, în mare măsură, atmosfera din grupul de pe Facebook. Am legat foarte multe prietenii în toamnă și, devenind o familie superblogosferică, această competiție nu s-a bazat pe lupte crâncene, ci ne-am respectat unul pe celălalt, fiind o reală plăcere să scriem advertoriale timp de două luni. În primăvară, atmosfera de pe grup a fost mai tensionată, dar, chiar și așa, ediția aceasta a fost un fel de shaworma cu de toate. Fericire, nervi, comentarii acide, acuzații, rejurizări, multe premii, o Gală frumoasă, prieteni revăzuți, prieteni abia cunoscuți în realitate, emoții - toate au făcut deliciul superbloggerilor. Sinceră să fiu, te determină să te înscrii de nenumărate ori la competiția SuperBlog, atât prietenia celorlalți participanţi, cât și orgoliul, fiindcă îți dorești să te întreci pe tine însuți / însăți, vrei ca data viitoare să fii mai sus în clasament. De asemenea, nici premiile nu sunt de neglijat. Nici de data aceasta nu am participat pentru premii, ci pentru a ajunge pe primul loc.

Ce înseamnă SuperBlog pentru tine? De ce experienţe ai avut parte pe parcursul competiţiei SuperBlog?

       Pentru mine, SuperBlog a reprezentat o rampă de lansare, în primul rând. Am ajuns să fiu mai cunoscută, chiar dacă anul trecut nu am ocupat un loc fruntaș în clasament. Bineînțeles, câștigând Spring-ul, am ajuns să mă bucur de atenția mai multor oameni.  Pe parcursul competiției SuperBlog am avut parte de nenumărate experiențe frumoase, de extrem de multe emoții, de nopți pierdute în căutarea ideilor geniale, dar și de recompense sufletești.

Ai fost nemulţumită de vreo notă? Te-ai gândit vreodată să renunţi?

       Am fost nemulțumită de mai multe note, însă nu am vrut să renunț. Mi-am propus să lupt, să scriu articolele la timp și să îmi pun latura creativă la treabă, pentru a ajunge cât mai sus. Notele mici m-au ambiționat, de fapt.

Ce este greu în SuperBlog? Cum ai reuşit să treci peste momentele de ne-inspiraţie sau nu ai avut niciodată momente de lipsă de inspiraţie?

      Totul este greu în SuperBlog. Te ajunge oboseala, dar probele vin în continuare, nu stau în loc pentru cineva. Recunosc, am avut destule momente de neinspirație, iar apoi alegeam să scriu cu puțin timp înainte de deadline. Stresul ultimelor ore mă ajuta să pun pe foaia virtuală atât ideile bune, cât și pe acelea proaste, dar învelite într-un ambalaj cât de cât drăguț.

Povesteşte-ne cum a fost momentul în care ai aflat că ai câştigat competiţia SuperBlog? 

      În ziua cea mare eram foarte ocupată. Curățenia de primăvară îmi acaparase timpul liber, neputând aștepta ultima notă cu Facebook-ul în față. Dar, prietena mea, Alina Gheorghe, mi-a trimis mesaj, spunându-mi că vin notele și că am urcat, din nou, pe primul loc. Abia atunci au început adevăratele emoții, deoarece stăteam cu grijă din cauză că între primele două locuri era o diferență de treipuncte. Orice s-ar fi putut întâmpla. Norocul meu a fost că am rămas acolo, în fruntea clasamentului. Am fost extraordinar de fericită și de mândră. Încă sunt.

Ce sfaturi dai celor care tânjesc să ajungă pe locul 1? Care este reţeta succesului?

       Cred că rețeta succesului constă în multă creativitate, originalitate și răbdare. Nu e ușor să scrii atât de des, mai ales la comandă. Important e să îți dorești să câștigi, să te lupți, să dai tot ce ai mai bun. Însă un potențial câștigător nu trebuie să calce pe cadavre. Respectul pentru ceilalți superbloggeri este un must-have! Toți scriu bine, toți se zbat, iar aceste lucruri sunt de apreciat. Deși clasamentul arată într-un fel, până la urmă, suntem egali. Problema e că există un singur loc I, iar acesta nu poate fi al tuturor. Nu de alta, dar se dărâmă podiumul din cauza greutății!
      În cele din urmă, aș vrea să spun că este esențial să concurezi cu tine însuți / însăți, nu cu ceilalți. Trebuie să îți întreci propriile așteptări, fără să te uiți în curtea vecinului.

"Nu am de gând să mai particip la SuperBlog, dar îmi voi susține colegii în continuare!"

Ai de gând să continui să participi la SuperBlog sau te retragi după ce-ai ocupat locul 1?

      Aveam de gând să mă retrag, chiar dacă nu aș fi câștigat. Așa că...nu, nu am de gând să mai particip la SuperBlog, dar îmi voi susține colegii în continuare!

Crezi că după câştigarea competiţiei, SuperBlog îţi va influenţa viaţa/cariera într-un anume fel?

     Sunt convinsă că îmi va influența viața și cariera într-un mod cât se poate de plăcut. Rămâne între noi, dar deja a început să o facă. 

După câştigarea Spring SuperBlog 2014, ne vom aştepta la un alt fel de conţinut pe blogul tău sau ne serveşti cu aceleaşi articole frumoase şi de calitate?

       Există șanse să apară rubrici noi pe blogul meu, iar cele deja existente vor rămâne acolo unde le este locul. Mă bucură cuvintele tale! Mulțumesc frumos!

Unde te pot găsi oamenii pe internet şi cum te pot contacta?

     Pot fi găsită pe blog, la adresa http://tulips-and-sparkles.blogspot.com/ , precum și pe pagina de Facebook a acestuia – Tulips and Sparkles. Cei care își doresc să mă contacteze, vor găsi toate informațiile necesare la ”Contact”, pe blogul meu.

Un mesaj pentru cei care citesc acest interviu.

      Nu lăsați cititul și scrisul să moară! Încercați să răsfoiți cât mai multe cărți și cât mai multe bloguri! Atât foile reale, cât și cele virtuale, aparțin unor oameni care scriu din suflet, pentru alte suflete. Este minunat să pornești în călătorii nenumărate, alături de scriitori. Și dacă voi considerați că aveți ceva important de spus, dacă vreți să vă împărtășiți povestea, experiențele sau sfaturile, deschideți-vă un blog. Nu aveți nimic de pierdut, ci doar de câștigat.

Interviu acordat de Bianca Alexandra - Bîzîiac (Pinky Rainbow) pentru revista Orizonturi Literare - mai 2014.
Mulţumiri speciale - SuperBlog! (www.super-blog.eu)