Foto: Floriana Genes

Bună, Lavinia. Îţi mulţumim că ai acceptat invitaţia noastră de a ne acorda un interviu. Pentru început, te rugăm să ne spui câteva lucruri despre tine.

     Bună, mulțumesc și eu pentru invitație! În principiu, sunt o persoană care se exprimă cel mai bine prin scris și muzică și care a găsit (dar încă mai are mult de străbătut pe) calea care să le îmbine.

      De cand faci muzica? De când există această pasiune pentru muzică şi când ai început să o dezvolţi?



      Pasiunea pentru muzică există de foarte mică. La 3 ani jumate am participat la concursul TV pentru copii Tip-Top Mini Top. Era imediat după Revoluție, prezenta Ștefan Bănică Junior și mama s-a grăbit să mă înscrie tot auzindu-mă cum cântam prin casă :)) Cred că am fost printre cei mai tineri concurenți din emisiune de-a lungul timpului și am ieșit pe locul 3 în ediția respectivă. Pentru o scurtă perioadă am făcut parte și din corul de copii Minisong. Pe urmă, pe tot parcursul școlii generale am avut tentative de a-mi "corupe" vecini/e, prietene și colege să ne facem trupă.
      Treaba la un nivel mai serios a început totuși spre sfârșitul liceului (2003 - 2004), când am început să merg la evenimente hip-hop și să cunosc oameni din mediul ăsta. Am început ca battle MC "de tastatură" (aka netcee, fenomen foarte popular în perioada aia), din joacă, pasiune și ambiție. Chiar dacă spuneam că nu am pretenția de a deveni MC pe bune, la sfârșitul aceluiași an participam la finala de battle off da dome, pe scenă. Cam de acolo a pornit în mod concret treaba.

      Care a fost prima piesa scoasă? Care a fost rezultatul?

      Lăsând deoparte ce înregistram singură acasă pe casetofon sau în microfonul de calculator fără antifonare, prima piesă oficială este "Cuvânt", o colaborare cu trupa S.K.Dron din gruparea 10 Tone (dintre băieții de pe piesă cred că doar Rey mai activează acum). Piesa a apărut pe net în 2006 și a fost bine primită, deși inițial nu știam la ce fel de reacții să mă aștept.

      Talentul muzical se moşteneşte? Mai ai pe cineva în familie care se ocupă de muzică?

      Se moștenește, dar în cazul meu oarecum la distanță (atât ca grade de rudenie, cât și ca generații). În afară de "ceaiurile" din anii '70, părinții mei nu au avut tangențe directe cu muzica (deși mama are ceva ureche muzicală și amândurora le place să asculte muzică bună). Unchiul meu, în schimb, e pasionat de muzică clasică, merge frecvent la concerte, a învățat să cânte la chitară (autodidact) și ascultă muzică non-stop în timpul liber. Singurul muzician din familie despre care știu e străbunicul meu, care conducea fanfara militară din Sinaia în timpul celui de-al doilea Război Mondial și care cânta și jazz. 

Foto: Floriana Genes

      Câte albume ai scoase? De unde se pot cumpăra albumele?

      Până acum am lansat 3 materiale: EP-ul Pagini de oracole (2009) și albumele Alternative (împreună cu Liry, 2012) și Rimă orGanizată (2013). Momentan lucrez la un mixtape și la alte proiecte care urmează să apară în paralel. Albumele se găsesc la cele două magazine online specializate (HipHopKulture Shop și Rap Music Store) și la Colors Shop (pentru cei din București). De asemenea, aduc mereu CD-uri și la concertele mele, unde le dau la prețuri reduse față de costurile standard.

      Dacă ar trebui să te descrii pe tine şi activitatea ta în câteva cuvinte, care ar fi acelea?

     Uneori sunt puțin introvertită, dar prin muzică simt că mă pot exprima liber. Dacă uneori sunt mai rezervată - în prezența persoanelor cu care nu (prea) mă cunosc - și prefer să stau mai pe margine și să analizez decât să mă bag aiurea în seamă, dacă vine vorba de muzică se schimbă treaba și pot să turui ore întregi chiar dacă abia mi-am cunoscut interlocutorul.
       Activitatea mea nu se rezumă doar la "vreau să fiu vedetă rap și să mă recunoască lumea". Aș fi ipocrită să spun că-mi displace asta, dar nu ăsta e unicul și supremul scop. Nici nu consider că ce fac e meritul meu, ci mai degrabă un dar pe care aleg și îmi face plăcere să-l șlefuiesc și să-l antrenez cu timpul. Tocmai de-aia simt că atunci când ai ocazia să transmiți ceva unor oameni care sunt dispuși să te asculte, e bine să n-o irosești, ci chiar să ai ceva de spus, care poate avea o consecință constructivă. Pe lângă convingerile pe care mi le exprim în unele piese, da, recunosc, în altele nu renunț nici la elementele de ego rap (care mă leagă de începuturile mele ca MC și care sunt modul meu de relaxare după sobrietatea din restul pieselor).

       De ce hip-hop şi nu alt gen muzical? Ce impact are muzica hip-hop asupra oamenilor?

      Are un mare impact, mai ales că rap-ul e genul muzical cu cea mai mare proporție de versuri. Și nu e vorba doar de cantitate, ci și de calitate, sunt atâtea aspecte stilistice complexe în compoziția unui text. 
       Mă pasionează foarte mult procesul creativ, pot spune chiar că asta e partea mea preferată. Îmi place să stau ore întregi să-mi storc creierii cu un instrumental pe repeat la exasperare, până sunt complet mulțumită de ce iese, chiar dacă asta presupune renunțarea la câteva/multe ore de somn; îmi place să notez rime și dume care-mi vin dintr-o dată în cap în cele mai neașteptate momente ca apoi să le folosesc într-o piesă la momentul potrivit și mă simt mult mai împlinită să-mi cheltui banii și timpul pe ore de studio decât dacă aș merge la "shopping" sau alte îndeletniciri mai feminine. 

     Azi colorăm asfaltul, e ziua oamenilor visători! Avem programat un spectacol de artificii în care vom arunca în aer tot pesimismul din 2000 încoace, oamenii sceptici nu sunt bineveniţi!
     Vă rugăm să păstraţi ordinea şi să nu vă înghesuiţi la curcubeu, data trecută l-aţi cam tulburat şi se cam albăstrise. Sfaturi, basme noi veţi găsi, atât la elfii care ne vor încânta cu prezenţa lor şi sezonul acesta, cât şi la piticii de grădină care astăzi vor prinde viată încă o dată  pentru a ne încânta cu magia  de mult uitată în vremurile copilăriei. Nu uitaţi, zborul pe nori e gratuit, dar depăşirea vitezei de 5 km/h este sancţionată cu restricţionarea accesului în Grădina Magică. La ora 20:00 licuricii şi zânele de pădure ne vor oferi un spectacol de lumini grandios participând astfel la deschiderea  mistica a florilor din  Copacul Vieţii.
   
 Sper să vă bucuraţi de spectacol şi nu uitaţi: la sfarşit, prezenţa cea mai spirituală va fi premiată cu o vacanţa în dimensiunea a cincea.
Nu uitaţi: magia e în noi !

Avertisment: Consumul excesiv de praf magic vă poate cauza transformări fizice bruşte, definitive ori transferul către o altă dimensiune*, în funcţie de organismul fiecăruia !
*puteţi ajunge chiar şi în lumile inferioare aşa că uitaţi de adrenalină.

Salutare. Astăzi stăm de vorbă cu persoana din spatele blogului CLMBLOG.INFO. Mai multe nu vă spun pentru că e timpul să o supunem pe Lavinia la un test de rezistenţă cu zece întrebări despre activitatea ei în blogosferă.

    Te rog să te prezinţi şi să ne spui câteva lucruri despre tine şi despre blogul tău.
     Hello. Monica mă intitulez a.k.a C.L.M., detin două bloguri, unul personal şi unul de beauty, mai bine zis nail art şi chestii diy. Sunt masterandă mă aflu în blogosferă de 3 anişori împliniţi în octombrie, am debutat bineînţeles cu blogul pe care-l deţin în prezent(www.clmblog.info) dar sub alt nume şi sunt foarte mândră de mine pentru că prin intermediul lui am reuşit să întâlnesc oameni minunaţi cu care încă păstrez legătura. Aşadar, probabil vă întrebaţi ce puteţi să citiţi pe blogul meu. Well, principalul subiect de discuţie sunt oamenii şi relaţiile dintre ei, apoi în caz că vă plictisiţi o să găsiţi şi recomandări de seriale, filme, precum şi cărţulii. Postările mele sunt optimiste şi uşor de citit, în sensul că nu folosesc cuvinte pompoase.  
     Îmi place să fiu cât mai directă, tocmai de aceea mă opresc aici cu vorbitul pentru că nu vreau să vă plictisiţi, vă invit să vedeţi singuri despre ce scriu, hihi.




     De cât timp ai blogul şi cât timp îi dedici acestuia?
Am zis şi un pic mai sus, de 3 ani am blogul, deocamdată nu îi mai dedic foarte mult timp, însă când o fac, câteva ore sunt doar pentru noi (eu şi blogul). 

     Ce reprezintă pentru tine blogul? Este adevărat că blogul este parte din noi?
     Este adevărat, cel puţin în privinţa mea. După ceva timp deja devine ca un membru al familiei, îl prezinţi tuturor, prieteni, familie, etc. E frumos, chiar nu mă gândeam că un simplu site valorează atât…

     În lumea blogging-ului gşsim şi hateri. Ai avut interacţiuni până-n prezent cu astfel de oameni?

     Hmm, nu chiar, am primit din când în când un comentariu răutăcios, dar nu mi-am bătut capul, delete şi gata.

     Acum o să dau eu ceva din culise. Noi ne-am cunoscut prin intermediul blogurilor în urmă cu doi ani jumătate şi-am devenit prieteni. Deşi am oferit un răspuns semitransparent, tot vreau să te intreb: Este blogosfera o modalitate de a cunoaşte persoane şi de a lega prietenii?

     Este, este, în blogosferă să ştii că nu am dat de ‘cocalari”, “piţipoance”, chestii din astea, după cum spuneam, am întâlnit doar oameni minunaţi, oameni de la care ai ceva de învăţat… 

      De ce blogger şi nu wordpress sau joomla?
     E mai simplu de utilizat. 

     Blogul tău a trecut de bariera de "jurnal personal"? Ai început să monetizezi?

     Da, bineînţeles, probabil cititorii mei şi-au dat seama de asta, oricum eu scriu cu aceeaşi plăcere, fie că e gratis, fie că e pe bani. 

      Ce te motiveaza să scrii pe blog şi să-ţi întreţii pagina?
     Ce mă motivează? Hmm, păi de multe ori încep lucruri şi nu le termin, în cazul ăsta nu mă deranjează dacă nu mai termin cu blogul, cred că şi asta se poate numi motivaţie, nu?

     Ai avut vreodată în gând să renunţi la blogul tău? Dacă da, ce anume te-a făcut să te gândeşti la varianta renunţării la munca ta?
     Da, am vrut să renunţ şi asta datorită dezamagirilor din lumea reală…

     Finalul îţi aparţine în totalitate.Te rog să scrii un mesaj pentru cei care citesc acest interviu.

     Uuu, ce drăguţ. Păi le mulţumesc în primul rand, că au avut răbdare să citească câteva rânduri despre mine, şi îi invit să ni se alăture în blogosferă, de ce nu?

Seara liniştită. Chiar foarte liniştită. Ne axăm pe dansuri deja ştiute. Noul apare la ascultarea unor melodii noi, însă dansabile. Le învăţăm. Nu ne stă nimic în cale. Totul începe cu "a învăţa". Este chiar acel moment pe care ni l-am dorit. S-a împlinit tocmai cand aveam nevoie.

VERSIUNEA LUI

‘Începe! Sunt sunete fade, percepute umpic anost. Dau o senzaţie ciudată. Şi cu toate astea, îţi călăuzesc neîncetat drumul. O cale acoperită de sentimente grele, perfide şi multe regrete. Se apleacă brusc, apoi se încetează cu mişcarea. Pare imposibil de descris anomalia creată dintr-o greşeală ambiguă. Iertarea e prea greu de cerut, se îndură o percepţie tristă, mult prea dură pentru noul început. Dincolo pare mai bine, dar doar pare. E îngrozitoare trecerea. E plină de durere. Prea grea.’

VERSIUNEA EI

‘Viaţa…imprevizibilul trăit zi de zi de către fiinţe muritoare. Moartea…realitatea asteptată cu ochii limpezi către nicăieri. Relevanţa ce duce spre nicăieri te aduce totuşi într-un punct. Acel punct ce nu poate fi depăşit decât printr-o privire, un gest nefast. Esenţa vieţii ce depăşeşte limitele neprevăzutului. Este momentul în care te simţi singur, pustiit şi neputincios. Eşti doar tu. Fiinţa pură şi cerşetoare de încă o secundă. Acea secundă ce poate schimba totul. Însă totul se transforma în nimic. Metamorfoza îşi caută stăpânul. Deşi te-a găsit pe tine, tu nu renunţi.’

       Să începem cu începutul. Am aflat despre tine şi terapia prin râs prin intermediul emisiunii Feelynx de la Radio Lynx. Pentru început aş dori să te prezinţi şi să ne spui câteva lucruri despre tine.

       Numele meu este  Florentina Oprea, ca formare sunt psiholog clinician. Mi-a plăcut întotdeauna să mă implic în activităţi care să mă îmbogăţească profesional şi personal, iar acum lucrez în trei locuri extrem de dragi mie: la Centrul de Dezvoltare Personală şi Relaxare ASTERI unde sunt Project Manager, la o şcoală particulară alături de un copil cu elemente din spectrul autist (în calitate de terapeut şi shadow) şi la Asociaţia Zâmbetul nu are vârstă, în cadrul căreia coordonez activităţile voluntarilor, pe două arii: cele dedicate copiilor şi persoanelor în vârstă. Pe lângă toate acestea, practic şi Laughter Yoga (Terapie prin râs), atât la centru cât şi în timpul liber.

      Când a luat naştere această "activitate" şi cât timp dedici acestei pasiuni?



       Laughter Yoga sau Terapia prin râs aşa cum am tradus noi, a luat naştere în 1995 în India, la iniţiativa medicului Madan Kataria. Fenomenul a luat amploare şi astăzi se practică în peste 70 de ţări.
Din 2011, laughter yoga există şi în România, când Roxana Badea s-a întors din Elveţia, de la cursul de acreditare cu Dr. Madan Kataria şi a fondat Laughter Yoga România.
       Alături de Roxana am început să îmi fac orele de practică, treptat am devenit co-trainer, iar mai apoi mi-am obţinut acreditarea internaţională, devenind primul Laughter Yoga Leader din România. Bineînţeles, acest instrument mi-a schimbat viaţa într-un mod pozitiv, aşadar prin exerciţiile de respiraţie şi râs pe care le fac zilnic, mă bucur de beneficiile: elimin stresul, mă relaxez şi îmi oxigenez organismul. Ţin cel puţin o sesiune pe lună din cele gratuite facilitate pentru oricine doreşte să participe iar pentru anul viitor, pregătesc evenimente dedicate oamenilor.



   În ce constă "terapia prin râs" şi care sunt beneficiile ei?

      Terapia prin râs este o combinaţie de exerciţii de râs şi respiraţie.
Ne folosim de râsul necondiţionat  şi tehnicile de respraţie din Yoga (pranayama). Râsul este stimulat printr-un exerciţiu fizic într-un grup, păstrând contact vizual cu ceilalţi participanţi şi o atitudine vioaie – astfel, râsul devine autentic contagios. Conceptul de Laughter Yoga se bazează pe cercetări ştiinţifice conform cărora creierul nu poate diferenţia între râsul fals şi cel autentic – astfel încât ajungem să ne bucurăm atât de beneficii psihologice cât şi fiziologice – se măreşte aportul de oxigen în corp. Un alt beneficiu este prevenirea apariţiei bolilor prin întărirea sistemului imunitar, armonizarea vieţii, cu cât râdem mai mult, cu atât atragem mai mulţi oameni potriviţi în jurul nostru, râsul creează o stare mentală pozitivă care ne ajută să facem faţă situaţiilor neplăcute din viaţa noastră. Prin eliminarea de endorfine laughter yoga ne ajută să ne schimbăm starea în câteva minute.